Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Povesti cu femei de cariera, mai ciudate mai 7, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 7:01 pm
Tags:

Eram in prima mea vizita in tarile scandinave intr-o toamna frumoasa si colorata in ruginiu, intr-o formatie simpatica: doua doamne si un tip; tipul, un fel de sef simpatic, mockeur, prezentabil, sarmant si uns cu toate alifiile din belsug. Am sa-l numesc D. Avusese grija in timpul zborului sa ne puna la curent cu toate amanuntele legate de destinatiile unde urma sa ajungem, cu tipologii de oameni pe care urma sa-i intalnim, cu ceea ce merita si ceea ce nu merita luat in seama. Ajunsi la prima destinatie, constatam ca un bagaj ne lipseste. Din pacate era o geanta cu mostre a doamnei care ne insotea, directoare de fabrica de tricotaje en vogue, la acea vreme, pe care am s-o numesc S. Geanta continea si cadoul pentru doamna care facea regulile jocului la resedinta ambasadei unde urma sa ne cazam, fatalitate, cat am patimit, urmeaza detalii.
Am fost cazati in resedinta la etaj, noi doua intr-un apartament, iar D. in alta camera la etajul de deasupra noastra.
Cred ca am iesit la plimbare perpedes, sa vedem imprejurimile, caci de-a doua zi intram intr-un program naucitor. Plecam din localitate, cu o parte din mostre, traversam tara cu masina, cu ferry-boat-ul, ne cazam, tratative, vizite, etc. si retur peste cateva zile.
Ne-am intors in seara respectiva la resedinta pana la ora permisa, caci altfel se incuia si ramaneam pe afara, trebuia sa sunam, sa deranjam, sa ne simtim tolerati pe banii nostri (la hotel ar fi fost mai bine, cu breakfast inclus, dar de…era mai bine sa se returneze valuta in tara, nu?)
Ne-am culcat, urmand ca a doua zi la ora fixa 10,00AM sa ne prezentam la Doamna Ambasadoare pentru a explica ce cautam pe-acolo. Noi am ajuns la timp, dar doamna intarzia sa ne primeasca, eram stresati, nu stiam ce se intampla, doamna se dadea ocupata, ne tinea la distanta, in acest timp au inceput zvonurile sa circule pe coridoare, din ce in ce mai clare, din ce in ce mai aproape: doamna e suparata pe noi, ca am „petrecut” cu muzica si cu zgomote, in noaptea precedenta si ea nu a putut dormi. Cred ca am ramas buimaciti cand am auzit vestea, caci eu stiam despre mine ca dormisem neintoarsa, iar S. de asemenea dormise la randul ei, deci cine petrecuse atunci? D. de unul singur?
Nici nu stiam ce sa spunem la o astfel de acuzare de ceva ce nu facusem nicidecum. Pana la urma, am aflat misterul: o fata care trebuia repatriata, era si ea in resedinta, intr-o camera de la etaj, ascultase muzica la casti toata noaptea. La distanta de doua etaje, cum o fi auzit muzica din casti doamna ambasadoare, nu stiu, cert este ca nu ne-a primit atunci, ne-a reprogramat pentru dupa amiaza, motiv pentru care a trebuit sa ne amanam plecarea in provincie pentru a doua zi…

Ca sa nu mai lungesc povestirea despre metehnele unora care se credeau zei si tratau oamenii care se ocupau de exportul in tara respectiva, in acest fel, trebuie sa spun ca dupa-amiaza ne-a primit rece, a ascultat felul in care ne disculpam ca de fapt am dormit, n-am petrecut de fel, ne-a spus la revedere, urmand sa ne revedem la intoarcerea din provincie.
Singurul lucru frumos de care imi amintesc a fost ca am mancat la desert banana split, la restaurantul de pe ferry-boat, iar la intoarcerea din excursie, mi-am gasit perlele rupte, asta-i amintirea ciudata.

Cand ne-am intors din provincie, sosise si bagajul pierdut. Ne-am achitat de cadoul doamnei cu pricina, care s-a mai imblanzit un pic, a acceptat scuzele noastre, ba chiar ne-a invitat la o cina in sera personala, ne-a servit cu paine de casa si cu placinte cu branza facute ad-hoc.
Important pentru noi a fost faptul ca nu ne-am ales cu tinichele de coada, cum s-ar spune intr-un limbaj mai putin elegant.

 

6 Responses to “Povesti cu femei de cariera, mai ciudate”

  1. isabellelorelai Says:

    Eu am păţit o nasoleală cu un domn (ambasador, evident) în Portugalia. Ceva de dat în icter mecanic, nu alta.

  2. forevergreen Says:

    @Isabellelorelai, nu pot sa-ti povestesc cine era personajul si cate ciudatenii avea, cat ne-a umilit si chinuit, de umblam nauci. Asta ne trebuia noua, atunci?
    Venisem sa facem contracte si ea ne trata ca pe niste milogi.

  3. Monica Says:

    nu ma intereseaza numele ei, dar mi-ar placea sa stiu ce face ea acum…he he
    imi plac mult povestile tale
    fabrica aia in voga de tricotaje e cumva Tanara Garda? stiu ca mama primea din Bucuresti pulovere pentru noi facute acolo, pentru export:)

  4. forevergreen Says:

    @Monica, m-am gandit sa nu dau nume, nici locatii exacte. Ce face persoana respectiva, in cazul in speta habar nu am. Eu sper sa fie bine, ca nu sunt ranchiunoasa, ma gandeam acum ca poate scriind toate acestea ma eliberez de incarcatura pe care am acumulat-o in timp, nu stiu.
    Draga Monica, am mai promis unei prietene care ma citeste ca am sa scriu si despre fabricile vechi, la un moment dat, majoritatea fiind acum, numai istorie…
    Nu este Tanara Garda, este vorba de celebra Crinul:)
    La un moment dat Crinul imbraca tot Bucurestiul si nu numai. Imi admiram creatiile de export pe strada, la mare, la munte si in strainatate, of course!

  5. Monica Says:

    ah, uitasem complet de Crinul! Ne aducea tata de la Bucuresti, unde venea la reciclare. mai stii termenul? acum e training, da? noi, de la Targu Mures, pe de alta parte, mai degraba de la 11 iunie Timisoara capatam cate ceva:) parca si in Brasov era o fabrica, nu? noi aveam Textila!
    Cat despre acea „gentila” doamna, chiar nu voiam amanunte- amanuntite dar nu neg ca mi se nasc asemenea intrebari in cap/ unde ar putea fi: sa fi decazut? sa fi fost reciclata? sa nu fi contat trecutul si sa fi mers mai departe, in cariera ei? curiozitati de genul care n-au ucis pisica…

  6. forevergreen Says:

    Monica, intrebarea no.1-de unde v-ati luat avatarele ca am vazut multe in ultimele zile prin blogosfera:)
    Da, vad ca ti-ai amintit de Crinul si de reciclare…Am lucrat si cu 1 Iunie Timisoara si cu Tricoul rosu Arad:))
    In Brasov, mai este Iason(tricotaje), iar la Targu Mures cred ca se faceau confectii, daca-mi amintesc bine, eventual stofe?
    Esti tare simpatica, imi place cum o „judeci” pe doamna, cineva ma intreba a ce mirosea:) Iar pisica trebuie lasata libera sa zburde in voie, chiar sa zboare daca-i sta in fire…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s