Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Eram in prima mea vizita in tarile scandinave intr-o toamna frumoasa si colorata in ruginiu, intr-o formatie simpatica: doua doamne si un tip; tipul, un fel de sef simpatic, mockeur, prezentabil, sarmant si uns cu toate alifiile din belsug. Am sa-l numesc D. Avusese grija in timpul zborului sa ne puna la curent cu toate amanuntele legate de destinatiile unde urma sa ajungem, cu tipologii de oameni pe care urma sa-i intalnim, cu ceea ce merita si ceea ce nu merita luat in seama. Ajunsi la prima destinatie, constatam ca un bagaj ne lipseste. Din pacate era o geanta cu mostre a doamnei care ne insotea, directoare de fabrica de tricotaje en vogue, la acea vreme, pe care am s-o numesc S. Geanta continea si cadoul pentru doamna care facea regulile jocului la resedinta ambasadei unde urma sa ne cazam, fatalitate, cat am patimit, urmeaza detalii.
Am fost cazati in resedinta la etaj, noi doua intr-un apartament, iar D. in alta camera la etajul de deasupra noastra.
Cred ca am iesit la plimbare perpedes, sa vedem imprejurimile, caci de-a doua zi intram intr-un program naucitor. Plecam din localitate, cu o parte din mostre, traversam tara cu masina, cu ferry-boat-ul, ne cazam, tratative, vizite, etc. si retur peste cateva zile.
Ne-am intors in seara respectiva la resedinta pana la ora permisa, caci altfel se incuia si ramaneam pe afara, trebuia sa sunam, sa deranjam, sa ne simtim tolerati pe banii nostri (la hotel ar fi fost mai bine, cu breakfast inclus, dar de…era mai bine sa se returneze valuta in tara, nu?)
Ne-am culcat, urmand ca a doua zi la ora fixa 10,00AM sa ne prezentam la Doamna Ambasadoare pentru a explica ce cautam pe-acolo. Noi am ajuns la timp, dar doamna intarzia sa ne primeasca, eram stresati, nu stiam ce se intampla, doamna se dadea ocupata, ne tinea la distanta, in acest timp au inceput zvonurile sa circule pe coridoare, din ce in ce mai clare, din ce in ce mai aproape: doamna e suparata pe noi, ca am „petrecut” cu muzica si cu zgomote, in noaptea precedenta si ea nu a putut dormi. Cred ca am ramas buimaciti cand am auzit vestea, caci eu stiam despre mine ca dormisem neintoarsa, iar S. de asemenea dormise la randul ei, deci cine petrecuse atunci? D. de unul singur?
Nici nu stiam ce sa spunem la o astfel de acuzare de ceva ce nu facusem nicidecum. Pana la urma, am aflat misterul: o fata care trebuia repatriata, era si ea in resedinta, intr-o camera de la etaj, ascultase muzica la casti toata noaptea. La distanta de doua etaje, cum o fi auzit muzica din casti doamna ambasadoare, nu stiu, cert este ca nu ne-a primit atunci, ne-a reprogramat pentru dupa amiaza, motiv pentru care a trebuit sa ne amanam plecarea in provincie pentru a doua zi…

Ca sa nu mai lungesc povestirea despre metehnele unora care se credeau zei si tratau oamenii care se ocupau de exportul in tara respectiva, in acest fel, trebuie sa spun ca dupa-amiaza ne-a primit rece, a ascultat felul in care ne disculpam ca de fapt am dormit, n-am petrecut de fel, ne-a spus la revedere, urmand sa ne revedem la intoarcerea din provincie.
Singurul lucru frumos de care imi amintesc a fost ca am mancat la desert banana split, la restaurantul de pe ferry-boat, iar la intoarcerea din excursie, mi-am gasit perlele rupte, asta-i amintirea ciudata.

Cand ne-am intors din provincie, sosise si bagajul pierdut. Ne-am achitat de cadoul doamnei cu pricina, care s-a mai imblanzit un pic, a acceptat scuzele noastre, ba chiar ne-a invitat la o cina in sera personala, ne-a servit cu paine de casa si cu placinte cu branza facute ad-hoc.
Important pentru noi a fost faptul ca nu ne-am ales cu tinichele de coada, cum s-ar spune intr-un limbaj mai putin elegant.