Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Poveste de 5 Mai mai 5, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 4:06 pm
Tags:

A fost odata un baiat nascut la tara, intr-un sat din Moldova, dintr-o familie numeroasa cu noua copii. La 14 ani a plecat de acolo si a venit in Bucuresti unde a invatat croitorie, intai ca ucenic, pe urma ca tehnician si creator de modele. A lucrat la Apaca si pe urma la marile case de moda din Bucuresti si din Predeal. A imbracat multe cucoane din lumea buna, ca Elena Cernei, Aime Iacobescu si altele. A lucrat cu si pentru Zina Dumitrescu, ani de zile. Atunci cand a schimbat Bucurestiul pentru Predeal a fost nefericit, s-a adaptat mai greu, dar a facut din Casa de Moda din Predeal o institutie profitabila, cat timp a condus-o.

I-au placut limbile straine si ar fi vrut sa se faca tenor, dar n-a fost sa fie. Si-a iubit in felul lui familia, copiii i-a avut in facultati, si-a iubit mult nepotii, i-a invatat sa schieze, i-a invatat sa joace sah, i-a invatat sa mearga, le-a spus povesti, a mers cu ei la cules de zmeura, de mure sau de ghebe.
Disparitia brusca si nedreapta a celui mai mare nepot, l-a daramat de tot. Nu i-a rezistat prea mult dupa accident si s-a prapadit si el.
Daca ar mai fi trait, azi ar fi fost ziua lui, de 5 Mai.
Alta data, il sunam si il felicitam. Astazi am tinut candela aprinsa pentru el.
A fost tatal meu.
 

8 Responses to “Poveste de 5 Mai”

  1. sfinx667 Says:

    Dumnezeu sa-l aiba-n paza si sa-i hodineasca sufletul lui mare de tata si bunic !
    nu prea stiu ce sa zic, ” s-a mutat intr-o stea ” multe stele sunt locuite, prea multe, de parca e cerul mai incapator decat pamantul asta …. vezi, nu ma pricep, un lucru insa stiu sigur, stiu si simt, si mai stiu ca si tu simti asta… el, acolo unde este … E MANDRU DE TINE !
    felicitari suflet cald, respecte,
    Sibilla

  2. forevergreen Says:

    Sibilla, ai intuit bine, intotdeauna a fost mandru de mine. Ar fi vrut sa ma fac inginera textilista, el respecta foarte mult aceasta categorie de oameni. Pana la urma eu am fost economista de comert exterior, dar am lucrat la export cu textile, tricotaje, deci industrie usoara, ce-i placea lui. Am invatat din mers si merceologie si ceva inginerie, ca trebuia sa stapanesti tehnologia, ca sa-ti iasa produsul bine. Era o adevarata arta sa le imbini corect.
    Si pentru faptul ca am facut comert exterior era tare mandru, ai dreptate.

    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase.

  3. isabellelorelai Says:

    Dumnezeu să îl odihnească în pace pe tatăl tău.
    Iar tu să te bucuri că l-ai avut aproape. Nici nu îţi dai seama cât de mult înseamnă…
    Pe mine tata m-a părăsit când aveam 5 ani. Erau anii ’60. La şcoală eram un fel de paria din această cauză, proveneam dintr-o familie dezorganizată, adică.
    Şi acum sufăr din cauza asta.
    În 40 de ani l-am văzut de 3 ori. Venea în Bucureşti mereu. La mine nu.
    Apoi am aflat că a murit. Nu mai ştiu exact când… Oricum, am aflat de ziua mea. Pe 30 martie. Singurul „cadou” primit de la el.
    Oricum, Dumnezeu să îl odihnească în pace şi pe tatăl meu. L-am iertat mai demult…

  4. forevergreen Says:

    Isabellelorelai, trista povestea. Parintilor mei nu le-a fost deloc usor cu trei copii, dar n-au avut incotro. Imi pare rau, la mine sotul meu are o poveste similara cu a ta. Asa e viata…Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi.

  5. crisatcross Says:

    Dumnezeu sa-l odihneasca! Povestile despre parinti ma fac sa ma rusinez pentru ca, nu stiu, n-au fost nici ai mei rai, dar ceva a lipsit, ceva esential, si nu simt pentru ei ceea ce ar trebui. Si acum e greu de recuperat. Dar sunt si eu parinte…

  6. forevergreen Says:

    @crisatcross, te inteleg. Perceptia copiilor asupra parintilor difera de la frate la sora. Este important sa fii iubit si respectat de copiii tai. Eu am suferit ca am mai lipsit de langa ei, cand mergeam in delegatii si am fost foarte permisiva si toleranta, in compensare. Fiind copii buni, nu le-a daunat:) Iar parintilor mei nu am ce le reprosa, atat ca au plecat prea repede dintre noi.

  7. g1b2i3 Says:

    Forevergreen,ai scris asa de frumos despre tatal tau…Odihneasca-se in pace!Si tatal meu a murit intro primavara chiar de Pasti,acum 24 de ani.Apucase sa-si vada primul nepot(baiatul meu cel mare) si era tare mandru ca are baiat,noi fiind trei surori.Tatal meu a avut si el o viata grea,a facut numai bine,a ajutat pe toata lumea.La inmormantarea lui au fost atatia oameni care l-au iubit.
    Ce dureros a fost pentru el sa-i moara nepotul!Ma infior cand aud despre tineri care mor.

  8. forevergreen Says:

    Gabi, fiecare dintre noi are povestea lui trista. Asa e viata, trebuie sa ne obisnuim cu gandul asta. Sa-ti traiasca copilul, sau copiii, daca sunt mai multi, sa traim cu totii, sa-i pomenim pe cei care nu mai sunt.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s