Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Nevasta soferului trebuia sa aiba si ea un salariu, nu, atunci a primit functia de secretara, secretara de ambasada, la nivel de insarcinat cu afaceri externe, cine stie, cunoaste.
Acum, secretara asta nu prea stia exact cu ce se mananca diplomatia in zona, ea mai mult cu barfa si cu halatul alb patat de oja pe holurile Ambasadei, ca deh, viata e grea, cu doua salarii/diurne ce-or fi fost.
Avea baiat mare in tara. Cum venea un delegat din tara si se caza in ambasada, secretara il bombarda cu dragalasenii, nu de altceva, dar ca sa-i duca si ei la copil pachete, care erau interzise. Deci sa fie clar: n-aveai voie sa aduci scrisori sau pachete in tara, era lege, dar de fapt aducandu-le iti asumai un foarte mare risc pentru ca nu stiai ce contin si puteai s-o patesti urat de tot, dar despre acest subiect cu alta ocazie. Asa, prin urmare, doamna secretara m-a tot curtat, ca vine Pastele, sa-i trimita si ea copilului un ou de ciocolata, azi asa, maine asa si vine ziua plecarii mele spre casa; ma trezesc cu un gentoi mare si greu lasat in masina tipului de la economic, care ma ducea la aeroport.
Cand am vazut gentoiul greu, constienta fiind ca deja mai am alte extra pachete de la destinatia anterioara, ca nu am putut sa-i refuz pe colegii de-acolo, fiecare cu nevoile lui din tara, stiam ca deja am extrakilograme, aveam un excedent de bagaj pentru mostre, dar banuiam ca-l depasesc cu mult, am vazut negru in fata ochilor, zburam cu o alta companie mai necrutatoare si-am zis ce-o fi o fi, sa incercam. Intrucat la aeroport a trebuit sa renunt la gentoiul greu, nu m-au lasat sub nici o forma sa-l iau cu mine, i-am spus tipului de la economic ca-l rog sa-i duca gentoiul inapoi secretarei, la care el disperat in priviri a spus, da, dar mai bine sa o sunam.
Vazandu-l atat de speriat (stia el ce stia, numai eu nu stiam!), am sunat la ambasada, i-am explicat secretarei ce rau imi pare, dar nu am bani sa platesc excedent de bagaj pentru gentoiul ei, am plecat mai departe si mi-am vazut de drum.

Partea a doua a povestirii
Revin in acea tara dupa un timp. Insarcinatul cu afaceri se poarta urat cu mine, imi intinde curse, ma umileste, ma urmareste, ma pandeste la cotitura si nu-mi dadeam seama care-i motivul si nelamurita am plecat si-am revenit in sezonul urmator de contractare. Manichiurista-secretara nu mai era la post. Dupa ce am avut un schimb de idei cu d-l insarcinat si ne-am cunoscut mai bine, mi-a marturisit cauzele nemultumirilor sale legate de mine si m-a intrebat daca am refuzat cuiva un „pachetel” pentru dus in tara si i l-am lasat persoanei la usa, fara nici o explicatie. Cand mi-am dat seama cat de lucrata fusesem de catre o toapa de manichiurista, ajunsa secretara de ambasada si mare mincinoasa si intriganta, am zis ca asa ceva nu se poate. Atunci i-am povestit d-lui insarcinat povestea cu toate detaliile, sugerandu-i sa ceara dovezi de la tipul de la economic(care fusesese trimis in tara pentru comportamentul neadecvat al nevestei) si uite-asa m-am reabilitat in ochii lui.
Acum vine morala: sa te fereasca cel de sus de muieri intrigante si proaste, n-am nimic cu ele, dar una ca asta iti poate ruina cariera cu topismele ei.