Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Are toate ingredientele unei piese moderne bune: atmosfera, dinamism, dialog bogat in cuvinte si formulari explicite, comic de situatie, comic de limbaj, este o piesa la care nu te plictisesti nici un moment. Actorii joaca natural si exact asa cum trebuie sa joace un actor: degajat, interactionand cu publicul.
Scena e in mijlocul publicului, actorii intra si ies prin scena, dar si pe usa normala pe unde se intra in sala. Anumite replici ale actorilor te lasa cu gura cascata, chiar nu te astepti la asa ceva si pana sa te dumiresti, te bombardeaza cu o alta ca in final sa bufnesti in hohote de ras.
Desi fusesem avertizati ca se vorbeste destul de colorat pe scena, pot spune ca este limbajul obisnuit pe care-l intalnesti pe strada, in autobuz, sau pe blog, deci nimic iesit din comun.
Din pacate sala a avut un public putin numeros, am numarat numai vreo douzeci si sase de persoane, cam o treime din sala ocupata.

Am vazut piesa: (detalii de pe site-ul teatrului)
Coolöri
tip: piesa de teatru
scenografie: Corina Gramosteanu
actori: Viorel Cojanu, Catalin Babliuc, Clara Flores, Mihai Dinvale, Radu Iacoban, Bogdan Albulescu, Doru Bem
regizor: Diana Iliescu

COOLöri este primul text pe care dramaturgul Peca Stefan l-a scris in perioada petrecuta la New York University, in 2003 – 2004. Piesa a fost dezvoltata in cadrul cursului de Advanced Playwriting condus de Ed Napier si apoi in cursul lui Daniel Goldfarb. Impreuna cu Romania 21, scrisa tot la New York, COOLöri constituie o etapa importanta in cariera sa.
Dupa succesul obtinut cu spectacolul Fluturii sunt liberi, care continua sa faca sali la Teatrul Foarte Mic dupa 2 ani de la premiera, Diana Iliescu propune acum un text din dramaturgia romanesca contemporana.
„COOLöri este un exercitiu de imaginatie – ce s-ar intampla cu un grup de americani fortati sa vina in Romania. Este, daca vreti, tema imigrantului rasturnata. Sunt atatea piese care vorbesc despre emigrantii din tarile estice in America. Aici avem inversul acestei situatii. O familie americana si un grup de prieteni americani isi rezolva problemele in Bucuresti. Trimiterile la sitcom-ul american, dar si structura aleasa de comedie clasica de Broadway, cred ca sunt esentiale pentru conturarea atmosferei acestei piese, pentru ca ea opereaza cu stereotipiile de receptare ale culturii americane de catre publicul romanesc. Este o comedie (dar si o dramedie) de situatie, dar care ascunde si apoi scoate la iveala o tragedie – tragedia unei lumi care se satura de propria stereotipie si incepe sa traiasca (- ridicol, ce-i drept, dar ridicolul face parte din conditia fiintei umane.) Icon-urile culturale din filmele americane – droguri, showbizz, terorismul, minoritatile etnice si sexuale – pot fi puncte de plecare intr-o asemenea constructie care isi dezvaluie, incet incet, umanitatea si face posibila depasirea stereotipiilor de receptare despre care vorbeam mai sus. Punerea lor in discutie, cu umor si imaginatie, ar putea sa stea la baza unei calatorii imaginare, al unui dialog intre departatul New York si apropiatul Bucuresti, care inseamna si divertisment dar te poate si lasa pe ganduri.”