In spatele casutei Iris in care am dormit vreo opt nopti era un smochin imens. In viata mea nu am vazut un smochin atat de mare. In fata casei erau leandrii si maslini. Leandrii crescusera ca niste copaci normali, cine stie cati ani aveau la activ.
Smochinele erau fade, uscate in interior, cu achene mari si miezul rosu. Maslinele din copaci erau verzi, cred ca urmau sa se coaca.
Stateam la etajul intai si un trandafir catarator ajungea la geam. Florile erau pe trecute.
La orele cinci dimineata incepeau sa cante cocosii. Deschideam geamul si respiram adanc aerul curat de munte. Soarele se pregatea sa rasara mai tarziu. Cocosii cantau cu obstinatie si se mobilizau unii pe altii.
Pe la sapte motoretele incepeau sa treaca pe stradutele dintre case, oamenii se duceau la treaba.
In zilele de sarbatoare, pe la opt trecea masina cu legume si fructe: tomata, poulakia, fasolakia, akurki si femeile cu plasa in mana mergeau dupa masina asteptand sa opreasca.
Noi plecam pe drumul de munte la Makryammos. De o parte si de alta a soselei erau ruguri de mure, erau si fragi. Stateam la plaja cateva ore, pe urma la expozitie pana seara si apoi drumul la intoarcere: pe jos, cu masina, cu taxi-ul. Greu a fost la inceput cand tot rataceam drumul, pe urma a fost o placere de inceput de septembrie.
Mai multe detalii despre Insula Thassos aici
Posts Tagged vacanta
Smochinele din Thassos erau fade
Orasul Thassos este capitala Insulei Thassos
Aseara am mers in zona comerciala din centru/port. Stradute inguste cu magazine si taverne la malul marii. Am retrait putin atmosfera pe care o stiam din alti ani din Salonic si din Atena. Turistii erau toti la plimbare, parcarea plina. Romani la tot pasul. Meniurile tavernelor sunt scrise si in romaneste. In Thassos, limba romana e un fel de limba oficiala, grecii sunt mandri ca au prieteni in Bucuresti si ca au la vanzare marfuri din Romania. E bine sa-ti intalnesti conationali de treaba cand esti departe, prietenii stiu de ce. Aici creste oregano, este renumita zona, iar apropos de flori, aseara am observat ca exista caprifoi inflorit (oare a cata oara?), sunt zorele mov, craite portocalii, trandafiri japonezi galbeni si mult myrabillis. De leandru alb si roz cred ca am mai povestit si de nalba roz.
Am citit intr-un pliant ca aici orasul este construit peste cel vechi care dainuie dinaintea erei noastre, de aici si atatea vestigii antice.
Marea majoritate a caselor sunt albe, acoperite cu tigla rosie. Vilele mai moderne se fac in alb si negru, sau in alte culori. Toate cladirile au centrale solare, mai noi sau mai vechi. Am vazut in unele curti stive de lemne. S-ar putea sa le foloseasca pentru camin, sau pentru sobe cu lemne.
Azi dimineata am stat in valuri. Marea se zbuciuma in valuri inspumate, a meritat.
Dupa ora 11,00 e mai bine sa stai la umbra, soarele e puternic.
Brasov-un oras de nota 10
La intrarea in Brasov, dinspre Bucuresti, este paradisul noului: dreapta-stanga soselei, supermarket-uri, cash&carry, show-room-uri, magazine cu articole pentru gradini, materiale de constructii, etc.
Brasov-ul in toata splendoarea lui, dichisit cu peluze colorate de flori, strajuit de dealuri si munti, pregatit pentru turisti din toate colturile lumii.
Centrul vechi al orasului, unde troneaza Biserica Neagra arata lustruit, vesel, in ciuda cladirilor vechi de secole. Ce-l inveseleste si-i da un aer de mare metropola?
Sunt magazinele, bancile, care coloreaza peisajul orasului, la parterul cladirilor vechi, dar mai ales, multitudinea de terase cu umbrele divers colorate care se intinde de-a lungul zonei pietonale din centrul vechi al orasului.
In piata unde se va desfasura festivalul e plin de turisti si de porumbei, e vacanta, se simte in aer.
Fotografii: autor greenfield’s staff.
Brasov-ul arata ca orice alt oras din Vest-ul Europei. Zona veche a orasului este bine conservata, pusa in evidenta asa cum se cuvine. Roiesc turistii de toate natiile prin piata din centrul vechi al orasului.
Reteta vacantei perfecte
Din spuma de mare, cu alge si cu valuri se framanta o placinta cu soare in care se adauga un strop de iubire, o cana de amintiri, putina muzica, un gand frumos si o tusa de bronz peste piele.
Mi s-a reprosat ca dau tot din casa si din suflet. Oare sufletul meu e atat de mic?
Mi s-a reprosat ca n-am intimitate. Oare stie cineva cum sunt eu in intimitate?
Cu siguranta, putini stiu exact.
Am sa abordez stilul impersonal, sa vedem daca-mi iese.
E ora 3,20PM, soarele arde intens. Copiii se arunca in piscina. Am facut limonada cu cuburi de gheata si cafea la ibric. Am toate facilitatile la indemana.
La tv e muzica pe programul City, mai devreme a fost Britney Spears cu Break the ice.
Pielea imi arde. Am luat o lotiune dupa plaja cu aloe si effect refreshisant. Mi-am aplicat pe piele mai multe straturi, dar tot ma pisca. Altii isi insira viata personala pe toate gardurile, iar eu daca spun ca viata trebuie traita intens se spune imediat ca nu am intimitate, ma cam sperie ideea asta. Cred ca e prea puternic cuvantul, ar trebui sa-I mai scurtez aripile sa nu mai semene a nimic altceva, decat a simple cuvinte dintr-o luna de iunie 2008.
Incep cu povestea cu plecatul in vacanta a l’improviste, ce poate fi mai exciting.
Destinatia necunoscuta de noi, undeva la prieteni. Prelungitul vacantei e floare la ureche pentru ca merita. Important e sa nu ne obisnuim. E o lume a celor care-si traiesc altfel viata, mai putin stresant, mai cu folos, parca. Hotelul e o splendoare in adevaratul inteles al cuvantului. Living cu tot ce-ti trebuie in el si alaturi un dormitor. Baie cu boiler. Aer conditionat peste tot. Un balcon imens, suntem la etajul sase, unde soarele bate cam toata ziua, poti face plaja fara sa te deranjezi pana la plaja si mare.
Viata e frumoasa numai atunci cand vrei sa fie frumoasa.
Poti sa te bucuri de apa, de mare, de soare, de luna si de tot ce-ti ofera viata pe langa.
Important e sa-ti pese de cum si cu cine te hotarasti sa-ti petreci cele mai frumoase clipe din viata.
Poti trai o viata parfumata cu aroma de mosc si de opium, de flori salbatice si de portocal, sau poti trai o viata imbacsita de toate mirosurile rele din lume. Important e sa poti sa alegi.
Poti sa culegi cele mai reusite momente din viata, traind o viata simpla intr-un hotel de cinci stele. Important este sa nu ti se urce niciodata la cap.
Vacanta la mare
Vacanta la mare(din jurnalul meu)
Cand am scris postul despre cat de dor imi este de mare, nici prin gand nu-mi trecea ca am sa ajung atat de repede s-o vad. Dar uneori lucrurile chiar se intampla, asa ca nu pot decat sa povestesc cat de frumos a fost, cat de albastra e marea si cat de tare arde soarele peste zi. Cum e sa stai sub umbrela si sa privesti oamenii cum se sacrifica si se lasa parpaliti pe toate partile la foc intens.
Marea imensa se vede de la balcon, soarele rasare de dupa dealul din stanga si apune dupa muntele din dreapta.
Pe muntele din dreapta hotelului am descoperit profilul unei femei; i se ghiceste capul, gatul, parul, pieptul, fusta, i se ghicesc mainile si picioarele, parca sta asezata pe un fotoliu.
E luna plina. Lumina lunii se reflecta in mare. E paradisul pasarilor si al florilor de tot felul. Oamenii de aici sunt foarte simpatici, parca nu sunt stresati de nimic. In piata, in magazine, pe strada,in autobuz am intalnit multi oameni care vorbesc romaneste, au rude in Romania, sau pur si simplu au invatat sa vorbeasca.
In hotelul acesta e un fel de rai al rocker-ilor care vin si concerteaza in zona. Mr. John Lawton de la Uriah Heep tocmai si-a cumparat un apartament aici. Am citit ca au concertat in oras cei de la Nazareth, Deep Purple, Scorpions, Manowar, Whitesnake, Ronie James Dio, Motorhead, Lube, Twisted Sisters, Super Max, Billy Idol, orasul Kavarna e un fel de Mecca a muzicii rock. Noi ne incadram in peisaj foarte bine, ne simpatizam cu toata lumea, n-avem nimic de impartit.
Salvam tot ce se poate de la micul dejun. Pescarusul bolnav trebuie hranit, iar in zona sunt o multime de catei ai nimanui, exact ca la noi. Deci ne-am facut prieteni cu patru labute cat cuprinde.
Baiatul de la bar e mai experimentat. El apare si in pliantul hotelului.
Fata de la coffee bar are un piercing sub buza inferioara, altfel e o fata linistita, care ne serveste farfuriile la micul dejun si ne prepara cafeaua.
E un tip grizonat si barbos pe aici de care ma tot impiedic, dar nu stiu cine o fi.
(Va urma).
Despre locul unde am fost in vacanta
Acum o saptamana ascultam zgomotul marii. M-am intors de cateva zile si alte zgomote aud deja. Revenirea la viata noastra de zi cu zi si la ritmurile noastre infernale, in plus, caldura.
Dar ca sa-mi amintesc cum a fost dau un click aici:
http://www.royalcove.net/
Marea e albastra, v-am spus doar, iar peisajul e de vis.
Kavarna e un loc unde merita sa revii.
Parfum de mare cu aroma de mosc
Orice se poate face atunci cand luna plina se oglindeste-n mare.
Poti sa arzi un betisor de mosc, sau sa asculti muzica buna, sau sa-ti scrii jurnalul pe laptop, sa citesti sau sa vorbesti vrute si nevrute. Timpul sa treaca. Marea, noaptea; vuietul marii se aude din camera. Daca ploua, zgomotul ploii se aude in camera. Marea e superba, vara in iunie. De la balcon se vede marea imensa pe fundal. Linia orizontului se ghiceste numai, acolo unde cerul se imbina cu marea. Sunt lumini de la vasele pescaresti sau de croaziera. Luminile se misca in reluare. Poti sa stai si sa le privesti la infinit.
Acum chiar fac bagaje
Maine plecam la mare, cateva zile. La Marea Neagra, dar intr-un loc in care n-am mai fost pana acum.
Am pregatit azi cateva lucruri si mai ales lista. Pana definitivez bagajul imi tot vin idei, ce fuste-tricouri-papuci-pantaloni se asorteaza, pe ce nuante ma-mbrac. Dimineata ziceam ca e simplu, dar acum totul pare complicat. Am rascolit tot dulapul, acum trebuie sa ma hotarasc repede. Am lucrat toata dupa-amiaza, am luat la verificat hartii. Si-acum trebuie sa termin. Mai calc ceva? Nu mai calc nimic, se calca lucrurile in geanta unele pe altele. Din principiu niciodata nu am plecat la mine cu fier de calcat si am calatorit mult, destul cat sa pot spune ca am experienta la facut bagaje. Acum ma duc sa termin. Ce camasi si tricouri pentru el? Le-am pregatit, dar niciodata nu-i cer acordul, sau poate-l intreb…
Mi-e dor de petrecerile noastre de la malul marii
Cand valurile se loveau de mal, cand stelele luceau pe cer, cand trupurile dogoreau caldura inmagazinata peste zi, cand respiram aerul salciu al marii, cand gandul ne ducea departe, cand eram la inceputul aventurii care se cheama viata.
La Costinesti, la Eforie Nord, la Mamaia sau la Neptun, oriunde am dansat la malul marii am simtit la fel.
Am iubit marea cu tot ce are frumos de oferit.
Puteam sa stam ore intregi pe nisip, privind marea cum se zbuciuma si se agita. Zgomotul valurilor iti patrunde-n simturi, te urmareste in somn dupa ce pleci de-acolo.
Vantul care adie dinspre mare iti ravaseste parul, iti invalmaseste gandurile, te mangaie cu adierea lui, te face sa te lasi in voia soartei, sa te abandonezi clipei, sa nu-ti mai pese de a doua zi, sa nu mai conteze nimeni altcineva. Sunt momente unice, cele traite la malul marii, cand bucatele mici de scoici ti se lipesc de piele si-ti lasa urme.
Vesnica vacanta
Aveam o prietena care avea biroul la hotel Bucuresti. Ani de zile l-a avut acolo, pana in urma cu niste ani, nu-mi amintesc exact.
De cate ori ma duceam vara la ea in vizita, cu treburi de-ale noastre, prin geamul deschis, auzeam zgomotul celor ce se zbenguiau in piscina. Mereu ma gandeam: cum o fi sa te balacesti in miezul zilei in piscina, in mijlocul saptamanii, fara nici o angoasa.
Ieri am vazut alt hotel, alti oameni care se duceau la piscina hotelului, cu prosopul din dotare; in miezul zilei, in mijlocul saptamanii.
Ma gandeam: cum o fi sa ai tot timpul o vacanta vesnica, sa nu-ti pese de nimic ce se intampla in jurul tau, sa ai in program numai shopping si piscina. O fi plictisitor?
