Am aflat de la Dragos Bucurenci despre acest eveniment, ocazionat de publicarea Jurnalului Doamnei Oana Pellea.
Evenimente recomandate in Bucuresti mai 11, 2009
Pentru cei care vor sa se culturalizeze si in afara ecranului PC.
Am descoperit un site interesant, aici: http://www.1801.ro/recomandate/bucuresti/evenimente.
Interpretul de Tristan Bernard-la Teatrul Foarte Mic mai 3, 2009
 |
INTERPRETUL de Tristan Bernard Traducerea Radu Beligan Adaptarea, muzica şi versurile Radu Gheorghe Regia şi decorul: Radu Gheorghe Costumele: Georgeta Ciocârlan Distribuţia: Radu Gheorghe, Răzvan Popa, Mihai Bisericanu, Anca Sigartău, Georgeta Ciocârlan
Tristan Bernard a scris această piesă acum aproximativ 70 de ani. Eu am primit traducerea făcută de maestrul Radu Beligan cu 20 de ani în urmă. Şi iata că acum, în sfârşit, Intrerpretul va vedea lumina scenei la Teatrul Foarte Mic, în varianta românească, înmuzicalizată şi adaptată pentru mai puţini actori decât roluri, dar cu mai multă fantezie. COMUNICAREA, este cheia fericirii noastre? Oare va găsi personajul principal din piesă soluţia de a ieşi din toate încurcăturile în care singur s-a băgat? Oare cunoscând mai multe limbi, poţi comunica mai uşor şi cu mai mulţi oameni? Oare spectatorii vor învăţa ceva din această comedie muzicală? La toate aceste întrebări, doar Dumneavoastră veţi putea răspunde vizionând spectacolul nostru Interpretul. Un spectacol Nepot, al unei piese Bunici. Am vazut piesa in seara aceasta si pot sa spun ca este o comedie absurda foarte spumoasa de la care pleci fericit dupa ce pret de o ora interactionezi cu actorii care canta, danseaza, isi joaca rolurile cu multa maiestrie intr-o armonie perfecta. Cine nu intelege teatrul absurd poate sa ia piesa ca pe un sir de glume bune.
Ca de exemplu acest cronicar de la Adevarul care face o cronica stupida de unde rezulta ca habar nu are ce inseamna teatru absurd, sau teatru in general.
|
Nominalizarile pentru premiile Uniter 2009 martie 14, 2009
Pentru cei care obisnuiesc sa mearga la teatru este stiut ca in fiecare an se acorda premiile Uniter. Despre nominalizarile din acest an aflati aici mai multe detalii.
Premiile Uniter vor fi acordate în cadrul unei gale programate pe 13 aprilie, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Trofeul ce însoţeşte premiile este opera sculptorului Ion Bitzan.
Ati fost vreodata la Teatrul Metropolis din Bucuresti? februarie 6, 2009
Daca nu ati fost, vi-l prezint aici:
http://www.teatrulmetropolis.ro/TEATRUL.htm
Si va invit sa vedeti piesa : “Ajutorul” in care Luminita Gheorghiu face unul din cele mai bune roluri din cariera sa.
Teatrul de revista Constantin Tanase ianuarie 16, 2009
Stela si Arsinel sunt sufletul teatrului de revista Tanase.
Fosta cladire a teatrului Constantin Tanase de pe Calea Victoriei este in paragina, motiv pentru care spectacolele se joaca pe Lipscani in fosta sala Rapsodia, printre sapaturi si ruine. Dar oamenii merg la teatru, deoarece preturile biletelor sunt convenabile. Sa vedeti ce site animat au: http://www.teatrultanase.ro/
Cei doi artisti au invatat de la americani sa se bucure de viata, ceea ce-i face deosebiti. Toata stima, Stela Popescu si Alexandru Arsinel.
Sado-Maso Blues Bar-o piesa de teatru nonconformista ianuarie 12, 2009
Aseara am fost la Teatrul Foarte Mic, la piesa de saptamana trecuta care nu s-a jucat, deoarece nu se vandusera bilete.
Este vorba despre piesa:
SADO-MASO BLUES BAR
de Maria Manolescu
Regia: Gianina Cărbunariu
Scenografia: Andu Dumitrescu
Mişcarea scenică : Carmen Coţofană
Distribuţia: ADRIAN ANGHEL, VIRGIL AIOANEI, ROLANDO MATSANGOS
Cei trei actori isi joaca bine rolurile. Subiectul este un fel de poveste a mizeriei umane.
Cu mirajul Spaniei si al Germaniei, cu viata dezordonata a unora dintre tinerii din ziua de azi si dintotdeauna, cu relatiile ciudate dintre baieti, dintre baieti si fete, dintre parinti si copii. Limbajul folosit de actori este unul explicit, nimic nu lipseste. Decorul este mai mult obscur si sarac. Recuzita formata din papusi gonflabile si diverse accesorii sado-maso fac deliciul piesei si mai ales faptul ca Sa traverseaza strada printre masini ca sa le aduca in platou, sau scena, sa i le aduca lui Ma, devenit partener de afaceri la Clubul Sado-Maso Blue Bar.
Geamurile prevazute cu draperii si care dau direct in strada sunt un fel de atractie a piesei, deoarece trecatorii se opresc de cealalta parte a “salii” de teatru si se uita curiosi. Baietii chiar se saruta pe scena, nu stiu daca mimeaza numai, piesa este destul de incarcata de tot felul de simboluri si semnificatii. Este o piesa la care te mai gandesti dupa ce ai parasit teatrul.
Piesa nu este recomandata celor care afiseaza false pudori, ipocrizie si vanitate peste masura. Este o piesa pentru oameni normali, cu discernamant. Sala a fost plina de tineri care discutau foarte inflacarat la sfarsit. Piesa le placuse foarte mult, sau avangardismul piesei le placuse, nu stiu exact.
Mai multe detalii despre spectacolele de la Teatrul Foarte Mic, aici: www.teatrulmic.ro
