Baclavale, sarailii, nuga, serbet sunt delicatesuri turcesti pe care le stim de copii.
O lingurita de serbet servita in apa rece e un delicates de zile calde, de vara, servit in curte, la umbra, sub umbrela sau sub bolta de vita de vie. Pe vremuri, serbetul se gasea la borcan in cofetarii sau la “alimentara”; de cacao, de fistic, de lamaie, de trandafiri sau de fructe.
Serbetul se poate face in casa.
Am o reteta din caietul meu miraculos:
1 kg de zahar, un pahar de suc de fructe(capsuni, zmeura, fragi, etc.)
Se pune la foc intr-un vas smaltuit zaharul si sucul de fructe, intai la foc mic, pana se topeste zaharul, pe urma la foc iute. Se ia mereu spuma. Serbetul este legat atunci cand picaturi din compozitie puse in apa nu se dizolva. Se lasa la racit, apoi compozitia se freaca cu lingura de lemn pana ce serbetul isi schimba culoarea. Se adauga o lingurita de zeama de lamaie si apoi se pune in borcane.
Cand eram copil cea mai mare bucurie era sa merg cu mama mea in vizita la doamne batrane care aveau intotdeauna mileuri brodate in casa, ciucurei crosetati in forma de ghinda sau de ciupercute prinsi la cheile dulapurilor si fursecuri, dulceata sau serbet de oferit.

