Sa fiti sanatosi, sa aveti noroc in viata!

In ultimele doua luni natura a alergat contra cronometru pana au venit ploile…totul s-a derulat in mare graba…ca si cum venea ceva din urma in mare viteza…

Valoarea oamenilor nu se masoara intotdeauna dupa titlurile din CV, continutul portofelului, sau dupa conturile din banca.
Nici florile nu se judeca intotdeauna dupa culoare si aspect.
Uneori surprizele placute exista acolo unde te astepti mai putin!

Indiferent de ceea ce spun ceilalti din jurul tau, este bine sa-ti pastrezi convingerile atunci cand simti ca sunt juste.

Viata demonstreaza de foarte multe ori ca ai avut dreptate.

Astazi am umblat prin arhiva 2009 si 2010; am gasit foarte multe insemnari interesante. Ma bucur ca scriam pe blog ceea ce gandeam atunci…

Se cunoscusera in avion la plecare. Ei nu-i placeau aventurile si de aceea nu-i daduse prea mare atentie. Urmau sa faca parte din acelasi grup in urmatoarele doua saptamani…asa ca se puteau intampla multe.

Au avut ocazia sa stea de vorba ca niste oameni maturi care faceau aceeasi meserie de ani de zile, dar in companii diferite. Aveau multe in comun. Oameni si locuri…

Si-a dat repede seama ca este acel gen de barbat care considera ca nicio femeie nu poate sa-i reziste si nu si-a modificat deloc felul de a fi.

Luiza era mai nebunatica, mai greu de stapanit…altfel o fata foarte buna. N-o interesa faptul ca Luizei ii placeau avansurile barbatilor, incerca sa evite discutiile neplacute atata timp cat n-o afectau in mod direct.

La petrecerea cu vodca si caviar de la printesa din Elvetia, in ambianta aceea de lux in mijlocul desertului, cu majordomi la poarta, a existat un moment cand au dansat impreuna. El a avut proasta inspiratie s-o intrebe de ce nu poate fi si ea ca Luiza…adica mai relaxata, mai lipsita de prejudecati, etc.

Reactia ei a fost una previzibila: i-a dat o replica legata de sotia lui care era solista la opera. G.H. s-a blocat in acel moment si astfel filmul s-a curmat brusc. Au urmat evitarile reciproce care s-au intins pe multi ani de zile. Daca se intalneau cu vreun prilej anume se ocoleau…

La un moment dat ea l-a vazut la televizor; ajunsese director si dadea un interviu. Trecusera niste ani, parea schimbat, numai zambetul era acelasi: sarmant.

In urma cu o saptamana a aflat de la o amica vestea ca G.H. a fost bolnav si a parasit aceasta lume…

Atunci si-a dat seama ca a trait o poveste care de fapt nici nu a inceput.

“Flori de maces roz”

oil on canvas, 38×38 cms

“Flori de maces”

small size oil on cardboard painting

For sale

Vizitati: http://elenaniculescu.com/2011/11/02/arhiva-mea-de-tablouri-terapia-virtuala-prin-imagini-frumoase/

La birou, intr-o comunitate din viata reala, femeia plictisita apare ciufuta la primele ore ale diminetii: nimic nu-i place, raspunde morocanos, vrea sa fie bagata in seama, isi ridica poalele-n cap cand se asaza pe scaun. Din cand in cand ea poate avea si zile bune si atunci trece in extrema cealalta a exaltarii, a exuberantei necontrolate…

In lumea virtuala lucrurile se schimba: ea incearca sa se transforme in femeia perfecta, suava si blanda…sexy si interesanta. In acest scop inventeaza tot felul de trucuri pentru a atrage atentia celor din jur. Scrie sau posteaza citate celebre, fotografii culese cu grija de pe net, sau fotografii care o reprezinta asa cum ar vrea sa fie perceputa de catre ceilalti: diafana si subtila, cu vino’ncoace!

Trebuie sa recunosc faptul ca de ani de zile le-am suportat cu stoicism, fara sa le-o spun verde-n fata: pune-ti viata in ordine, lasa-ne cu fitzele astea infernale, cauta-ti o ocupatie care sa-ti umple timpul excedentar! Iubeste-ti barbatul, fa un copil, citeste o carte, apuca-te de crosetat, fa ceva!

Sunt zile cand ma irita aceasta atitudine duplicitara a femeilor plictisite, dar de regula le ignor!

Femeile “celebre” sunt cazuri de-a dreptul disperate…de exemplu cazul descris aici. 

De fapt aceste femei care au o viata “stralucitoare” la prima vedere, sunt niste femei plictisite de propria lor viata.

Nu ma nasteam…

Aveam alti parinti…

Traiam in alt colt al lumii…

Ma casatoream cu un alt barbat…

Aveam alti copii sau nu aveam niciunul…

Imi alegeam o alta meserie sau as fi fost casnica…

Pana gasesc raspunsurile postez ultimul meu tablou: Trandafiri roz

ulei pe carton, 42X50 cm

For sale

Pentru parintii mei era o mare Sarbatoare pentru ca mamei i se spunea Lenuta, iar tata era un veritabil Costica.

Se organizau intotdeauna petreceri adevarate cu multi invitati si cu preparate deosebite, pentru ca mama mea era o gospodina desavarsita careia ii placea sa faca mancaruri alese.

Eu am fost intotdeauna o Elena numai in actele oficiale, fiind botezata cu un alt prenume, iar in viata de zi-cu-zi mi s-a spus intotdeauna altfel.

Dar mi-am serbat intotdeauna ziua onomastica de 21 Mai cu sfintenie.

La birou am facut intotdeauna parte din colective unde eram mai multi sarbatoriti; unii cu numele, altii cu aniversarea zilei de nastere, deci organizam petreceri colective.

Un sef de-al meu a sintetizat la un moment dat foarte frumos situatia spunand ca avem si noi trei Elene: Netty, Nina si Mona…dar oficial eram toate Elene!

Acum lucrurile s-au mai schimbat, petrecem in familie si uneori cuplam sarbatorile dupa alte criterii, petrecere sa fie!

Le urez tuturor sarbatoritilor de astazi: La Multi Ani!

Iar pentru parintii mei o amintire frumoasa si un gand pios…

A inflorit caprifoiul si afara miroase frumos…

Fotografii recente aici…

Flori de platan

Gura leului

Lamaitza

Trandafiri