Astazi este Ziua Internationala a salutului. Sa ne salutam deci!
De aseara am un subiect in minte: de ce-si etaleaza femeile nurii in public? In ce scop? Sa atraga atentia, sa-i provoace pe barbati, sau de amorul artei?
Este evident ca acestea uneori se incadreaza in limitele decentei, alteori, nu.
Intrebarea ramane deschisa…caut raspunsuri in continuare.
Ieri mi-am petrecut dupa-amiaza in preajma unui copil mic. O adevarata placere pentru mine. Ce poate fi mai frumos decat sa te bucuri de fiecare moment…sa imparti cu ea marul taiat felii, mandarina si banana? Sa te joci cu perne si papusi in patu’ ma’…
Sa-i arati fotografii cu animalutze si cu pasari exotice pe pagina ei de Facebook…sa-i arati filmuletzele ei preferate pe Youtube…sa descoperi ca a reusit cu degetzelele ei mici sa “deterioreze” tastele de la laptop…
Cand erau copiii nostri mici, de multe ori am fost obligata sa plec de langa ei…obligatii de serviciu…mai tarziu am regretat, iar atunci ma simteam deseori vinovata. Am incercat sa umplu acest gol cum am putut si doresc sa cred ca am si reusit. Poate n-am sa stiu adevarul niciodata.
De multe ori ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia frumoasa pe care o am si-mi amintesc ceea ce-mi spuneau colegii cand ma intrebau ce-mi fac baiatul sau fata, copiii…Imi spuneau ca mi se lumineaza fata. Lasam orice suparare sau apasare de-o parte atunci cand venea vorba despre ei.
Acesta-i un tablou pictat de sotul meu…un tablou care-mi place foarte mult. Ieri sotul meu m-a-ntrebat daca-mi plac picturile lui si i-am raspuns ca-mi plac foarte multe dintre ele pentru ca sunt foarte frumoase. Cred ca nu-i venea sa creada…
Este o zi de vineri din noiembrie; dimineata au fost minus doua grade, iar acum este Soare si frumos…vazut din casa…
Constat ca oamenii se stapanesc din ce in ce mai greu…de multe ori nici nu se mai straduiesc s-o faca…isi dau drumul la vorbe fara sa le cenzureze…
O zi obisnuita pana la proba contrarie…
Un atac internautic pe FB…destul de intens; am crezut ca mi s-a distrus contul. Am reusit sa-l redresez pana la urma…o experienta ciudata.
Afara este o zi inchisa de toamna. Am tablouri terminate si altele in lucru.
Spuneam mai devreme ca “barbatilor le place intotdeauna sa aiba ultimul cuvant”…nu stiu de ce.
Vreu sa pictez lalele si gladiole.
O femeie care a desfacut o casatorie intotdeauna va avea reactii violente atunci cand se atinge acest subiect. Este si normal, caci ea are constiinta incarcata.
O femeie care n-a fost nicodata casatorita nu are de unde sti cum este!
O femeie care crede ca un copil mic inseamna numai scutece murdare si plansete de copil face o greseala enorma. Un copil inseamna infinit mai mult de-atat!
“Trandafir” – minitablou in ulei
Sunt flori care ma fascineaza dintotdeauna, cum ar fi trandafirii. Este atata perfectiune in felul cum sunt aranjate petalele. Acum ma straduiesc sa-i pictez cat mai fidel. Acesta mi-a iesit foarte frumos!
De mult n-am mai avut o toamna atat de armonios colorata: de la galbenul frunzelor de plop, la galben aramiu al celor de fag, frasin, artar, la maroniul celor de stejar, apoi la ruginiul frunzelor de iedera…si in plus verdele plantelor care inca nu si-au schimbat culoarea. Brazii si pinii sunt neschimbati, cate un trandafir ratacit se mai iveste prin gradini, tufanele si craitze colorate…si cateva fire de caprifoi inflorit. Cam asa arata toamna-n Bucuresti in 9 Noiembrie.
La metrou Aviatiei, in fata building-ului de multe etaje care adaposteste un business center, aceeasi batranica cu broboada care vinde flori, cateva gutui si cateva fire de hrean. Le aduce acolo intrun cos impletit vechi de cand lumea…
Imagini de toamna in Bucuresti
Cand se rostogoleste saptamana? Aceasta este intrebarea zilei!
Aseara intentionam sa mergem la un vernisaj, dar am renuntat…Am preferat sa pictez.
Si am pictat in roz, bleu si verde, evident!
“Pictez flori roz…mai multe nuante…daca tot s-a constatat ca-mi place rozul…ceea ce nu inseamna insa ca vad tot timpul viata in roz…”
Exista femei care regreta amarnic trecerea timpului…si acest lucru este evident!
Sunt cateva melodii pe care le-as putea asculta la infinit…cum este “Hey Jude”!
Ne-am obisnuit ca in lumea in care traim sa luam de bun ceea ce ni se ofera. Sunt putine femeile care gandesc, isi pun intrebari, gasesc raspunsuri adecvate si aleg solutii originale. Si aceasta stare de spirit se generalizeaza ingrijorator de mult.
Este epoca telenovelelor, a falselor vedete, a vulgaritatii si a inversarii scarii valorilor.
Moralitatea este discutabila si pe cale de disparitie. Daca se mai vorbeste pe la colturi despre adulter, in mass media sunt citate femeile care au avut foarte multi amanti ca si cum acest fapt ar fi un fel de virtute. La patruzeci de amanti o femeie poate deveni un etalon al feminitatii, iar daca declara ca monogamia o plictiseste lumea se inghesuie sa aclame…
Unde se poate pozitiona o femeie pentru a rezista tentatiilor si influentelor din mediul in care traieste? Ce model poate sa-si aleaga in viata?
S-a instalat mentalitatea conform careia femeia trebuie sa taca atunci cand vorbeste barbatul, ceea ce este dezonorant si lipsit de sens.
De aici s-a ajuns foarte usor in extrema cealalta, femeile fiind obligate sa recurga la tot felul de solutii pentru a fi ascultate si luate in consideratie. Multe dintre ele au ales tinuta exterioara pentru a impresiona: decolteuri adinci, fuste scurte si stramte, machiaje stridente si total neadecvate. Astfel s-a ajuns foarte usor sa se transforme orice institutie intrun fel de bordel.
Evident ca in banci, in multinationale, in unele companii si institutii mai exista niste regulamente interioare care impun restrictii severe, in schimb in institutiile de top ale tarii nu se mai gandeste nimeni la reguli de protocol astfel incat asistam uneori la niste desfasurari de imagini de toata jena.
Este greu sa te impui intr-o societate care vesnic analizeaza si da verdicte gen: toate femeile sunt neaparat usuratice. Este adevarat ca exista foarte multe femei cu astfel de inclinatii, dar generalizarile acestea sunt foarte daunatoare…
De unde si tema pe care o propusesem la un moment dat, despre cum poti rezista in viata fara sa treci prin patul sefilor, directorilor, colegilor si eventual al partenerilor de afaceri?
Raspunsul este foarte simplu: unele femei se descurca fara sa faca aceste compromisuri, altele dimpotriva si as putea sa dau o multime de exemple de femei pe care le-am cunoscut si au facut-o. Dar reamintesc: nu toate femeile accepta sa o faca!
Am sa scriu mai detaliat in viitor cateva povesti de viata pe aceasta tema.
Se poate impune o femeie in societate numai datorita calitatilor ei profesionale? Raspunsul este evident afirmativ, iar daca pe langa aceste cunostinte adauga si farmec personal, o conduita eleganta, maniere stilate si o tinuta exterioara placuta, succesul profesional este garantat, indiferent ce ar spune gurile rele care au intotdeauna ceva de adaugat. Este foarte adevarat insa ca vor exista intotdeauna o multime de oameni care nu vor vedea cu ochi buni o astfel de ascensiune si vor incerca din rasputeri sa-i faca imposibila viata. Vor cauta nod in papura din orice, vor tese legende, vor avea grija sa-i dea sarcinile de serviciu cele mai neplacute, o vor acuza ca a terminat o facultate de profil, ca vorbeste bine cateva limbi straine, ca-i isteata, ca este maritata, ca a facut un copil stagiara fiind, ca este tanara si frumoasa, ca o iubeste barbatul, ca-i aduce flori la serviciu, ca-i sta prea bine coafura, ca are mereu unghiile ingrijite, ca a facut si al doilea copil, ca o place directorul desi nu indrazneste sa-i faca avansuri, ca este trimisa in delegatii in strainatate, ca se imbraca cu gust, ca o plac toti clientii din afara, ca nu calca stramb, ca n-o reclama nimeni si asa mai departe…
Lista ar putea sa continue pe aceasta tema pentru ca la ce se pricep mai bine oamenii, daca nu la privit in ograda altuia si la scornit povesti.
In concluzie as vrea sa punctez ca o femeie nu trebuie sa renunte niciodata la demnitate, la respect si la feminitate. Putina frivolitate nu strica in viata privata, dar de aici nu ar trebui sa se ajunga imediat la vulgaritate.
Barbatii la prima vedere detesta vulgaritatea femeilor, desi in secret este posibil s-o savureze pe-ndelete. Dar numai ei stiu acest lucru si nu-i putem forta sa recunoasca. De aceea ei devin provocatori, insinuanti si atunci cand nu este cazul.
Este o zi frumoasa de toamna cu Soare. Toata lumea se pregateste de Halloween. De fapt ce inseamna aceasta sarbatoare pentru noi?
Pentru mine personal nu inseamna mare lucru, caci nu-mi amintesc altceva decat momentul in care am intrat intrun magazin din Copenhaga prin toamna lui ’87-’88 si am vazut totul decorat in culorile negru si portocaliu, cu dovleci, scheletzi si alte asemenea. Astfel am aflat de Halloween…pana atunci nu-i acordasem nicio importanta.
Acum este cu totul altceva, caci toata lumea este mobilizata sa se deghizeze in vampiri si vrajitoare si sa petreaca in cluburi. Mie imi plac decoratiunile cu dovleci si-atat.
Avem si noi in casa cateva decoratiuni de acest fel…mi se par interesante…coloreaza casa frumos. Si am o jumatate de dovleac adevarat la bucatarie…
Comentarii recente