“Joie de vivre” – ulei pe carton
“Iris bicolor” – ulei pe lemn
“Trandafiri roz” – ulei pe lemn
“Joie de vivre” – ulei pe carton
“Iris bicolor” – ulei pe lemn
“Trandafiri roz” – ulei pe lemn
Am deschis ieri o alta expozitie de pictura in Bucuresti, la Libraria Mihai Eminescu. Imagini din expozitie:
Va invit s-o vizitati cand aveti drum prin centrul Bucurestiului!
Astazi a fost ziua 361 din acest an bisect. Pana la schimbarea anului mai sunt numai cinci zile.
Anul acesta cea mai interesanta activitate a fost evolutia copilului de la doi spre trei ani. Fascinanta experienta de viata si unica in felul ei, desi am mai trecut prin astfel de experiente in viata, dar acum am privit totul cu alti ochi.
Oameni normali care socializeaza intre ei poti intalni in aceasta lume virtuala. Am intalnit actori, poeti, scriitori, pictori, doctori in filosofie, sociologi, economisti, ingineri, PR-isti, medici, critici literari, fotografi si alte categorii diverse de oameni.
Dar ca in orice comunitate exista si bagaciosi, intriganti, oameni cu personalitati multiple, cu identitati false.
Iar atunci cand cineva iti cotrobaie nestingherit in pagina sustinand ca te cunoaste, dar nu vrea sa-si declare identitatea totul devine de-a dreptul infricosator.
Esti tentat sa te pui la adapost imediat intrerupand orice legatura cu aceasta lume miscatoare, dar intotdeauna trebuie sa te gandesti daca merita!
Campania electorala si alegerile de duminica au scos la iveala tot ce au mai urat oamenii in ei. In lumea virtuala s-au aruncat toate aberatiile si gandirile absurde pe aceasta tema…si se continua cu analizele, concluziile, procentele, mistourile si asa mai departe.
Eu m-am saturat demult de acest subiect!
Revin la parerea mea ca exista viata si fara politica. Dar din pacate ne lipsesc politicienii de elita, de cariera.
M-am saturat sa-i citesc pe multi romani care n-au facut nimic pentru tara lor, dar se plang intruna si afirma ca le este rusine ca sunt nascuti aici.
Am pierdut azi-noapte cainele pe care l-am crescut in ultimii saptesprezece ani, pe Tina.
Este foarte dureros, dar este bine sa ne amintim momentele frumoase petrecute impreuna…
Tina cea nasoasa…
Tina cea bagacioasa…nu se putea face nimic fara ea! Aici intrase in cadru anul trecut in decembrie…
Tina relaxata…
Tina cu zgarda maro…o fotografie mai veche…
Mai multe amintiri aici.
Update de seara: Ma gandeam mai devreme ca am pictat toate tablourile avand un catel alaturi care niciodata nu mi-a stricat nimic…Tina avea un bun simt si o noblete iesite din comun. Isi rodea numai lucrurile ei…
Status de dimineata: Aseara aveam programare la medicul de familie si am mers cu mare placere dornica sa ne mai intalnim, ceea ce s-a si intamplat dupa o asteptare rezonabila.
Si pentru ca eram in curtea bisericii Sfantul Spiridon Vechi am intrat inauntru de unde se auzea slujba de seara. Am nimerit momentul cand preotii miruiau enoriasii; o fericita coincidenta!
Update 29.11.2012: Continuam sa-i simtim prezenta in casa, desi am renuntat rand pe rand la fotoliul ei, la vasele in care manca, la cel in care bea apa, am inlocuit mocheta din bucatarie cu niste carpete…
Atunci cand nu dormea pe fotoliu era prezenta la bucatarie…mai ales cand gateam, faceam prajituri, sau manca cineva…
Este greu sa acceptam ca nu se mai invarteste printre picioarele noastre…
In ultimul timp avea zile cand se misca mai greu, n-o mai ascultau picioarele…uneori o rugam sa urce scarile fara sa se poticneasca pentru ca mi-ar fi fost greu s-o duc in brate…si ma asculta!
Tina simtea daca sufeream…atunci venea si se lipea de pat…m-a impresionat de cateva ori…
“Anemone Alis” – Corneliu Baba
“Anemone” – Corneliu Baba
“Anemone” – Stefan Luchian
“Anemone” – Stefan Luchian
“Anemone” – Gheorghe Petrascu
Incep sa studiez pictura florala de-a lungul anilor…poate-mi descopar inaintasii!
Aseara l-am studiat pe Nicolae Grigorescu, cu ceva timp in urma pe Chagall, iar astazi am inceput cu Scoala olandeza si flamanda, pentru ca sotul meu spune ca am ceva din stilul lor la detaliile picturilor mele.
Provenienţă: Colecţia regelui Carol I
Colecţia Muzeului Naţional de Artă al României – Galeria de Artă Europeană
S-a născut la Haga în 1664, dar familia s-a mutat în scurt timp la Amsterdam. Tatăl său era un botanist şi un anatomist cunoscut, a cărui casă a fost mereu înţesată cu o mulţime de rarităţi. Astfel, Rachel Ruysch, înzestrată cu o sensibilitatea nativă, l-a ajutat mereu pe părintele său să cerceteze şi să clasifice, plantele şi animalele pe care le colecţiona. Nu a putut sta deoparte şi a început să deseneze atent, exponatele din laborator. La 15 ani, a fost eleva lui Willem van Aelst, un celebru pictor olandez, cunoscut mai ales pentru compoziţiile cu flori.
Mai multe detalii aici
De unde trag concluzia ca subconstientul meu este foarte activ…chiar prea activ!
Vis 1 – pe la-nceputul saptamanii trecute am visat ca plecam seara de la opera…eram cu o prietena si in loc sa merg spre Universitate cum era firesc, ma indreptam in sens opus spre Drumul Taberei de unde m-am mutat dupa ce m-am casatorit si am terminat facultatea…adica de foarte multi ani.
Vis 2 – eram pe culoarele cladirii din strada Doamnei si cineva ma haituia spunandu-mi ca trebuie sa-nvat la chimie si fizica, sa-mi termin liceul…m-am trezit contrariata deoarece nu numai c-am terminat intre timp o facultate si-un MBA, dar liceul l-am terminat cu premiu, iar bacalaureatul l-am luat cu 9,50. De unde cosmarul, atunci? Cred ca sentimentul acela de vinovatie fata de profesorii indulgenti ale caror materii le mai neglijam in clasa a douasprezecea deoarece nu mai dadeam examene la ele…
Vis 3 – de azi-noapte: eram evident tot in acea cladire din Doamnei unde am lucrat peste douazeci de ani si care ma bantuie in continuare.
Participam la un curs de actorie, sau un fel de training si intarziasem sa intru-n sala…eu fiind o persoana punctuala de felul meu.
In momentul cand am intrat in sala intr-un final, profesorul sau trainerul ne-a intampinat cu un fel de strigat “ati aparut, in sfarsit”! Nu-mi amintesc exact cu cine mai eram, dar domnul profesor-trainer statea turceste pe un fotoliu, era asiatic si vorbea frantzuzeste…de fapt facea play-back, pe fundal fiind un ecran unde rulau imagini cu sonor…
M-am trezit stanjenita si mirata…ce cautam eu in acel film?
Soarele de ieri printre frunze…astazi a fost ceata si-i intunecat in continuare.
“68X83 cm are panza pe care pictez acum…este cea mai mare lucrare…pana-n prezent.”
“Sunt foarte incantata de florile pe care le-am primit joi seara, de fotografiile facute si de faptul ca am reusit sa descarc pozele pe pc… Si sa le incarc pe FB!”
“Am avut o primavara frumoasa…si o vara plina de flori. Am facut mii de fotografii…si ma uit in ele cu placere retrospectiv.”
“Aseara mi-am dat seama ca pictatul este pentru mine un fel de joc…un joc unde numai EU fac regulile jocului…ceilalti pot sa contribuie numai daca folosesc pensula fara sa-mi deranjeze florile, decorul si asa mai departe. Accept sugestii cu mare greutate…sunt incapatzanata cand vine vorba de pictura!”
“Sotul meu, Corneliu Niculescu, picteaza de foarte multi ani; a avut multe expozitii personale si de grup. Dar acum nu mai vrea sa picteze, spune ca e randul meu, deoarece nu-i mai place stilul lui…Imi dau seama ca oricat as insista, nu reusesc sa-l conving…desi el picteaza mult mai bine ca mine!”
“Calendule” – Corneliu Niculescu
Comentarii recente