30 Ianuarie 2012 ianuarie 30, 2012
16o de ani de la nasterea lui Caragiale sarbatoriti si de Google:
Pentru mama mea, un gand pios… ianuarie 15, 2012
Mama mea a plecat dintre noi intr-o zi de 15 Ianuarie la capatul unor zile de cosmar…intrase in coma ca urmare a unui atac cerebral…din omul energic si plin de viata care fusese ani de zile se transformase intr-o entitate conectata la perfuzii…
In prima noapte de spital am stat alaturi de ea in Brasov…a fost o experienta destul de traumatizanta, dar ce a urmat a fost si mai greu…am plimbat-o cu masina salvarii pana la Bucuresti la spitalul universitar in ideea ca se va face bine. Dar n-a fost sa fie…in seara de 15 Ianuarie inima i-a cedat si apoi am plimbat-o inapoi la Predeal…acolo a fost inmormantata langa tata.
La slujba de inmormantare preotul ne-a cerut sa vorbim despre ea…mi-a revenit mie onoarea de a face acest lucru si atunci am scris ca mamei mele ii placea frumosul sub orice forma, ne-a crescut muncind din greu si ne-a educat cu multa daruire. A vrut sa invatam si ne-a sustinut pe toti trei copiii sa mergem la facultate. A creat frumosul alaturi de tatal meu care a fost un croitor de mare clasa. Ne imbracau frumos cand eram mici. Aveam cele mai frumoase hainute din cartier, iar atunci cand plecam cu totii la plimbare toti vecinii ne admirau.
Stiu ca nimic nu este perfect pe lumea asta, dar pentru felul in care ne-au crescut si educat eu le sunt recunoscatoare parintilor mei.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi!
Simone de Beauvoir ianuarie 9, 2012
- Femeie nu te naști, ci devii.
- Nu murim din cauză că ne-am născut, nici pentru că ne-am trăit viața, nici de bătrânețe. Murim de ceva anume.
- Ceea ce e scandalos într-un scandal e faptul că ne obișnuim cu el.
- Umanitatea preferă viața, rațiunilor de a trăi.
- O libertate care nu folosește decât la negarea libertății trebuie negată.
- Nu indivizii sunt vinovați de eșecul căsătoriei: instituția însăși e originar pervertită.
- Orice reușită ascunde o abdicare.
- Știm că fiecare om e muritor, dar nu și că umanitatea trebuie să moară.
- A trăi înseamnă a îmbătrâni, nimic mai mult.
- Sclavul care se supune a ales să se supună.
- Tineretul nu-i iubește pe învinși.
- Pentru a lăsa o urmă pe lume, trebuie să fii solitar.
- Trebuie să privim viața ca pe o partidă pe care o putem pierde sau câștiga.
Aceasta este cartea scrisa de Simone de Beauvoir care mi-a placut cel mai mult: “Imagini frumoase”
Viata merita traita…in general decembrie 12, 2011
O alta cantareata romanca a ales sa se sinucida azi-noapte aruncandu-se de la etaj. Stirea a bulversat pe toata lumea care de azi-dimineata aminteste neincetat de ceea ce s-a intamplat. Este trist atunci cand o femeie de 37 de ani alege sa faca acest gest…dar fiecare intelege viata in felul sau.
Cand eram in scoala generala, o colega a murit electrocutata, urmare unui accident. Am mers cu invatatoarea la ea acasa. Atunci a fost primul meu contact cu o persoana moarta si am ramas foarte impresionata. Mirosul de garoafe si lumanari aprinse mi-a ramas adanc intiparit in caile respiratorii…ani de zile dupa aceea am avut cosmaruri si nu suportam mirosuri asemanatoare…abia prin liceu mi-a trecut.
In primul an de facultate sora unui bun amic s-a aruncat de la etaj. Deziluzii in dragoste cu pierderea controlului…m-a impresionat povestea ei foarte mult si am incercat s-o inteleg…
De ce asociez cele doua cazuri? Pentru ca unul dintre personaje a murit din cauza curiozitatii si a bravadei…copil nazdravan; celalalt personaj n-a mai suportat sa abandonul si tradarea din partea unui barbat insurat si s-a aruncat in gol…
Parerea mea este ca accidentul nu-l poti evita cand e sa se-ntample…dar sa alegi varianta sinuciderii este o foarte mare eroare…si e pacat sa nu discuti cu cei din jurul tau pentru a gasi solutii alternative.
In memoriam John Lennon decembrie 8, 2011
Noi am crescut cu muzica lor…noi am dansat pe muzica lor…noi ne-am cunoscut pe muzica lor…si acest lucru nu se poate uita…
Matusile mele nu mai sunt… octombrie 24, 2011
Nici Mariana, nici Eugenia, nici Maria si nici Vicki…acum toate au plecat acolo unde sunt si parintii mei…ultima a plecat Vicki despre care as vrea sa scriu cateva randuri.
Vicki a trait mult in strainatate inainte de ’90, ceea ce a marcat-o foarte mult. Nu se putea adapta nici acolo, dar nici aici. In ea s-au dus tot timpul niste lupte care au rapus-o in final.
In copilarie imi placea mult de ea pentru ca era mereu calma si zambitoare, parca plutea tot timpul, era aeriana si visatoare. S-a maritat mai tarziu si a avut o viata aparent fericita si invidiata de multa lume, dar adevarul il stia numai ea…adevar pe care-l duce acum in mormant.
Am amintiri frumoase pe care am sa incerc sa le scriu aici cand vor aparea din hatisurile memoriei.
Atunci cand am facut o mare gafa si a trebuit sa-mi cer scuze fata de ea si prietenul ei…
Atunci cand l-am pus pe fratele meu sa umble la masina de cusut de i-a intrat acul in deget…ce noroc pe noi ca a aparut Vicki si i-a scos degetul de-acolo…
Atunci cand venea cate un prieten s-o peteasca si se facea masa-n familie la bunici…
Atunci cand ne ducea la plimbare in parcul Bazilescu…
Atunci cand ne trimitea din strainatate imbracaminte, ciorapi, cizme la moda, haine de ploaie frumos colorate, reviste, sapun, ciocolata, chewingum, Kolnish Wasser si Burda, Neckermann, etc.
Pentru toate acestea ii multumesc…Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei care nu mai sunt.
Comentarii recente