Astazi a plecat spre alte lumi si ne-a lasat cantecele sale compuse si cantate…
In ultimul an de facultate am facut hepatita si am fost in spital pentru prima data in viata mea. Convalescenta mi-am facut-o cu muzica lui Moustaki…primisem un disc si-l ascultam tot timpul…stiam cantecele pe dinafara…
Stimate nene Iancule,
Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
Să avem rezon, coane Iancu le, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate.
Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la “Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco?
Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la “Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.
Heavy metal! Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la “Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, meştere. De la prezidenţie la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: “Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”
Zicea Nae Ipingescu: ”Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara . O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş! Unde este Rică Venturiano cu “Angel radios”?
E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi filme deochiate, nene Iancu le! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă! Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte.
Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis “ Titi rcă Inimă-rea” e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
Se face Capitală până la matale la Ploieşti, numa’ borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu’, din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste.
Prezidentul vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa.
Fericiţi că au un preşedinte care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt.
Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?… Altminteri e ”criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica ”Năpasta”, promisiunilor guvernului, schiţa “1 aprilie”, Justiţiei“Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice – “D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este “Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu “O noapte furtunoasă”. Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zic că suntem “ Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau… parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea!
Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel… Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancu le. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic. În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit.
Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim în Becalia sau Băsescia!
Dar să fim optimişti, că, dacă nu murim, o să fie şi mai rău!
Autor: DAN MIHĂESCU
Dumnezeu sa-l odihneasca
In 8 decembrie 1980 a fost impuscat mortal John Lennon.
Nascut in 1940, ar fi avut acum 72 de ani, daca mai traia…
Paul McCartney este nascut in 1942 si canta in continuare…are 70 de ani.
Mick Jagger este nascut in 1943 si canta in continuare…are 69 de ani.
Ar fi implinit optzeci si trei de ani in 20 Iulie, de Sfantul Ilie.
Dar nu mai este printre noi de cincisprezece ani. As putea spune ca a parasit aceasta lume mult prea devreme, dar daca ma gandesc prin cate a trecut in viata ajung sa o inteleg…
Cand eram copil aveam acel cosmar al copilariei destul de des: mergeam pe strada de mana mamei si la un moment dat se surpa soseaua sau cadeam de pe o inaltime, se intampla ceva care ma despartea de ea…uram acele vise oribile, ma trezeam fericita ca a fost doar un cosmar si ma rugam la Dumnezeu sa nu se-ntample niciodata…alungam repede gandul ca e inevitabil candva…
Cu doi ani inainte de finalul vietii a avut un accident cerebral urmat de o semipareza pe care le-a invins in cateva luni de zile…era puternica si avea o vointa de fier…pe urma insa, l-a pierdut pe tata in februarie ’96 si n-a mai rezistat decat pana in ianuarie ’97…
La vremea aceea nu mai ieseam din doliul care incepuse din decembrie ’94…primisem loviturile una dupa alta…nici nu mai stiu cum de-am rezistat…
De fapt imi amintisem mai devreme faptul ca mama mea a avut ambitia ca noi sa invatam, sa citim, sa ne cultivam, sa ne educam…avea pretentii de la noi si asteptari!
Ne-a educat nemteste, facea militarie cu noi: nu tolera sa fim murdari, neglijenti, sa mancam urat, sa pierdem vremea pe strada, sa ne amestecam cu lumea dubioasa si incerta de dincolo de gardul casei…ne-a invatat regulile de buna purtare de cand eram foarte mici: ne punea sa mergem drept cu o carte pe cap, sau ne dadea sa tinem cate o carte la subsoara ca sa nu stam neglijent la masa. Tinea foarte mult sa o ascultam, sa nu-i iesim din cuvant; fratii mei o mai suparau si o incasau in consecinta. Pe mine m-a certat rau prin clasa intai pentru ca scriam urat. La caligrafie eram un dezastru la inceput…dupa ce am luat-o la palma am plans si m-am suparat, dar am inceput sa scriu frumos si toata lumea a fost fericita. Atunci a fost prima si ultima data cand m-a certat…
Pe urma imi placea s-o ajut la treaba in bucatarie, sa merg la cumparaturi…niciodata nu raspundeam urat, nu refuzam, nu o suparam…imi spunea “Lady” prin scoala generala si liceu…nu stiu de ce imi spunea asa, n-am intrebat-o niciodata.
Toata viata a fost o iubitoare si creatoare de lucruri frumoase si o gospodina excelenta. Facea minuni in casa si avea o putere de munca extraordinara, de invidiat!
A muncit de la 14 ani, din timpul razboiului, cu tatal pe front si o mama cu alti trei copii mai mici de crescut singura, fara venituri.
A avut doua mari iubiri in viata, dar despre acest subiect am sa scriu cu alta ocazie…
De ziua ei, daca nu o vizitam, o sunam sa-i urez toate cele…acum am sa aprind o candela.
16o de ani de la nasterea lui Caragiale sarbatoriti si de Google:
Mama mea a plecat dintre noi intr-o zi de 15 Ianuarie la capatul unor zile de cosmar…intrase in coma ca urmare a unui atac cerebral…din omul energic si plin de viata care fusese ani de zile se transformase intr-o entitate conectata la perfuzii…
In prima noapte de spital am stat alaturi de ea in Brasov…a fost o experienta destul de traumatizanta, dar ce a urmat a fost si mai greu…am plimbat-o cu masina salvarii pana la Bucuresti la spitalul universitar in ideea ca se va face bine. Dar n-a fost sa fie…in seara de 15 Ianuarie inima i-a cedat si apoi am plimbat-o inapoi la Predeal…acolo a fost inmormantata langa tata.
La slujba de inmormantare preotul ne-a cerut sa vorbim despre ea…mi-a revenit mie onoarea de a face acest lucru si atunci am scris ca mamei mele ii placea frumosul sub orice forma, ne-a crescut muncind din greu si ne-a educat cu multa daruire. A vrut sa invatam si ne-a sustinut pe toti trei copiii sa mergem la facultate. A creat frumosul alaturi de tatal meu care a fost un croitor de mare clasa. Ne imbracau frumos cand eram mici. Aveam cele mai frumoase hainute din cartier, iar atunci cand plecam cu totii la plimbare toti vecinii ne admirau.
Stiu ca nimic nu este perfect pe lumea asta, dar pentru felul in care ne-au crescut si educat eu le sunt recunoscatoare parintilor mei.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi!
Aceasta este cartea scrisa de Simone de Beauvoir care mi-a placut cel mai mult: “Imagini frumoase”
Comentarii recente