Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You » impresii

Nu ma intereseaza “Sfarsitul Lumii”

forevergreen — Tue, 09 Sep 2008 19:46:37 +0000

Nu citesc posturile pe aceasta tema, nu raspund la off-line-uri.
Subiectul acesta nu ma preocupa, am trecut prin multe incercari: cutremure, zboruri cu avionul, traversari cu ferry-boat-ul, plimbari cu vaporul, drumuri lungi cu masina, cu trenul. Am scapat de fiecare data.
Am survolat teritorii aflate in razboi, am trecut cu masina prin zone pazite cu arma, am trecut pe strazi sau in locuri unde explodau bombe a doua zi.
Am fost in lumea araba fara sa ma vaccinez, fara sa iau chinina, am scapat cu viata, n-am fost rapita, nu m-a nimerit nici un glont.
Am fost in mijlocul gripei aviare, cand a debutat. Am facut febra o zi si mi-a trecut.
Am crezut ca a fost de la aerul conditionat din Air France. Poate sunt imuna la sfarsitul lumii. Cel putin asa imi place sa cred.
Stand la malul marii, acum doua zile, ma gandeam la tzunami, cand e sa se intample, se intampla, nu vreau sa ma panichez degeaba.
Am stat si la malul oceanului, dar nu s-a intamplat nimic special, deci vreau sa gandesc pozitiv. Sfarsitul lumii n-a fost niciodata subiectul meu preferat si nu e nici acum.

Une vie a l’improviste

forevergreen — Tue, 01 Jul 2008 04:33:34 +0000

Asa am ajuns ieri aproape de munte. Am trecut pe langa lanuri de floarea soarelui, delectarea ochiului si purificarea sufletului. Prin orase vechi cu case tip, acoperite cu calciu, cu santuri si podete la porti, cu biserici multe si manastiri, cu oameni care stau cu mic cu mare la porti la apusul soarelui si se uita la masinile care trec pe sosea. Si au ce vedea: Audi, Mercedes, Ford, 4X4 diverse modele, Chevrolet, Kia, Opel si tot asa. Ce contrast. Case vechi de la inceputul lumii, parca si masini ultra moderne. Asa arata Romania de azi, pe drumurile de tara.
Am fost La Pucioasa, via Targoviste. M-am simtit ca un copil care se intoarce acasa, desi copilaria mea nu este acolo, este la Bucuresti, dar asa am simtit.

Suntem sortati, setati, apartinem unei comunitati

forevergreen — Thu, 01 May 2008 01:01:20 +0000

Ne nastem si traim sortati, primim un numar de ordine la mana, de cum venim pe lume.
Codul genetic ne seteaza in asa fel incat sa ne deosebim unii de altii, sa nu cumva sa ne amestecam, sa ne confundam, sa ne iasa vorbe. Din moment ce suntem sortati si setati, pasul urmator este inevitabil, trebuie sa apartinem unei comunitati; si uite asa ne dam seama ca apartinem comunitatii ex-colegilor de scoala, ex-colegilor de facultate, ex-colegilor de serviciu, comunitatii bloggarilor, comunitatii actualilor colegi de serviciu, etc.

Vorbele pe blog

forevergreen — Tue, 29 Apr 2008 07:38:48 +0000

A fost odata ca niciodata vorba, a fost cuvantul, tastat si postat pe blog.
Cuvintele frumoase si-au gasit intotdeauna locul, urmate de cuvinte diverse izvorate din patimi, din refulari si frustrari.
Uneori cuvintele insirate redau imagini de viata, amintiri, trairi mai mult sau mai putin intense, asa cum le are fiecare. Niciodata nu se impun reguli, fiecare scrie cum poate, cum il duce mintea, cum a invatat, la scoala sau la scoala vietii.
Unii oameni au amintiri adevarate aventuri, au trait o viata. Altii au avut o viata mai saraca in evenimente demne de povestit, depinde de multe.
Cine-si inventeaza amintirile, poate s-o faca, dar la un moment dat isi va da seama ca totu-i fictiune. Optiunea de a desconsidera oamenii pentru amintirile pe care le au mi se pare o mare lasitate si o lipsa de bun simt. Degeaba manuiesti cu maiestrie cuvintele daca nu accepti realitatea: unii chiar au ce povesti.