Nu suntem toti manelisti, invartiti, falsi, inculti, transpirati, jegosi, megalomani, vulgari, neamuri proaste, parveniti, snobi, mitocani, ghertzoi. Nu ranjim toti cu gura plina, cu scobitoarea in coltul gurii, nu bem toti bere, nu ragaim, nu radem de altii, nu jignim pe toata lumea, nu ne framantam pe scaun pe la televiziuni bucurandu-ne cand cineva se impiedica in direct de o banca din studio. Ar fi bine sa intelegeti o data pentru totdeauna ca nu suntem toti ca voi!
Si daca multi se simt striviti de voi si capituleaza neavand puterea sa lupte cu armata voastra devastatoare, ar fi bine sa stiti ca si noi ceilalti, oamenii normali suntem multi, suntem o forta care se lupta de douazeci de ani cu puhoiul de parveniti si de neamuri proaste care are o mare audienta in mass media, in viata politica, in viata publica, peste tot in tara. Si se mai si imbogatesc cu nesimtire, in timp ce restul populatiri saraceste. E jenant sa vezi marii nostri actori de elita cum traiesc modest si se lupta sa supravietuiasca din pensii in timp ce “noul val” de actori jegosi au inundat ecranele televiziunilor.
Noi n-am uitat de cei sapte ani de-acasa, de bunul simt, de respectul fata de om, de lucrurile simple si firesti care ne fac viata frumoasa, noi n-am uitat de unde am plecat.
Atat am avut de spus, sper ca ati inteles mesajul meu.
Acest post este o urmare a povestii lui Cabral de aici.
La care s-au adaugat si scuze publice aici. Un proces de calomnie nu stiu daca s-ar rezolva cu niste scuze publice.
