Un vis de-al meu mai vechi este sa pot colecta bani pentru a face donatii. Ieri am primit un mail care m-a determinat sa pun bazele acestui proiect. Intentionez sa-mi licitez tablourile in acest scop.
Apreciez orice opinie legata de acest subiect, aici, sau pe mesaje private. Va multumesc si va doresc tot binele din lume!
Detalii despre picturile mele se pot gasi aici pe blog, sau in galeriile de fotografii: aici, sau aici.
1. Violete sau toporasi…natura este foarte ingenioasa. Unele flori sunt absolut perfecte 
2. Am observat cu coada ochiului un titlu continut de un mesaj intrat in “private messages”: Tu cum i-ai pedepsi? N-am citit mesajul, nu stiu despre cine/ce este vorba, dar vreau sa spun ca razbunarea si pedeapsa nu sunt punctele mele forte in general, iar in “Saptamana Patimilor” cu atat mai putin!
3. O natiune care nu-si pretuieste stramosii, batranii in general, inseamna ca nu si-i merita! In alte parti exista un adevarat cult al batranilor si o duc toti mai bine! Concret: cate obiecte promotionale, cate slogan-uri publicitare le sunt destinate bunicilor la noi in tara? Putine, eu stiu doar cateva…
4. Ma uimesc cei care asteapta sa le vina salvarea din afara. Acestia nu stiu un lucru elementar: puterea de a depasi momentele de cumpana exista in fiecare om, cu exceptia acelor situatii cand simti o mana magica purtandu-te de colo-colo…dar acestea din urma sunt momente unice in felul lor…
5. Exista mai multe categorii de romani neperformanti, din cate inteleg: cei care n-au cu ce si cei care cheltuiesc aberant fondurile marinimos puse la dispozitie de altii. De cei din a doua categorie nu se vorbeste deschis, sau de fapt acestia evita dialogul…Ma intreb: care sunt cei mai neperformanti?
6. Exista un gingle la radio care se repeta obsesiv…si care ne invita “sa redescoperim Romania”, proiect finantat din fonduri europene. Pe mine m-a convins, desi nu era nevoie, eu as redescoperi-o oricand si oricum, ca-mi place de ea. Pe voi?
7. Atunci cand ceva din aspectul exterior al unei femei nu le place nici barbatilor, inseamna ca acea femeie are o problema reala. Acum eu nu stiu cat de sinceri sunt barbatii?
8. La Bruyere: “Pentru oameni, nu exista decat trei evenimente: nasterea, viata si moartea. Omul nu simte cand se naste, sufera ca moare si uita sa traiasca”…
9. Pentru a nu-stiu-cata-oara constat ca sunt oameni care nu trebuie “atinsi nici cu o vorba buna”. Acestia au in general o parere hiperbolizata despre ei insisi. La polul opus exista oameni de o valoare inestimabila si de o modestie si un bun simt iesite din comun. Am incheiat citatul…
Concluzii:
- sentimentele frumoase nu se fabrica la comanda. Esti bun de la natura, restul este mimetism ieftin, de duzina…
- nobletea nu se invata la scoala, cu ea te nasti si te mai slefuiesti pe parcurs…
Ieri am intrat intrun magazin din Bucuresti plin de cadouri de sarbatori, dulciuri, cosmetice si diverse obiecte pentru casa. Un loc ideal pentru a-ti da frau liber consumerismului de import. Adica intri din curiozitate si iti umpli cosul cu diverse produse care dintro data iti trebuie. Am cedat primului impuls, dar nu eram singura, recunosc. Mi-am amintit imediat in cate magazine similare am calcat in ultimii ani. In foarte multe, as putea spune. In special in experientele mele legate de consumerismul de export. Adica atunci cand eu eram cea care ma exportam in tari straine.
Aveam un statut privilegiat as putea spune. Caci reprezentam o companie romaneasca de prestigiu, plecam in strainatate cu diurna, cu cazare asigurata la ambasada, sau la hotel, cu “extra money” pentru cheltuieli neprevazute, cu bilet de avion First class business, dus-intors.
Eram stapana pe mine, dar in acelasi timp destul de vulnerabila, pentru ca nu stiam ce ma asteapta si trebuia sa-mi port singura de grija. Iar incercari si piedici erau destule. (mai mult…)
In aceasta dimineata am realizat ca destinele lumii stau in mana unor midinete, a unor foste miss, care au cochetat cu dimensiunile ideale la un moment dat, iar acum isi imagineaza in ambitia lor perpetua ca au suficienta inteligenta, diplomatie, cunostinte generale si de specialitate, incat pot conduce natiunea, lumea, etc.
Eu nu contest aici IQ-ul nimanui, nu plec de la idei preconcepute, conform carora ce-i frumos nu poate fi si inteligent, dar m-a frapat in aceasta dimineata faptul ca acum acest fenomen a luat o mare amploare. Si consider ca o femeie care nu are retineri atunci cand pozeaza goala sau semi-imbracata va avea tupeu, ambitie, dezinhibitie sa reuseasca in viata prin orice metode. Caci aici nu poate fi vorba de distinctie, de principii morale, de inalte standarde, de educatie, de cultura si asa mai departe.
Perfidia, ipocrizia, amenintarea, santajul, smecheria, acestea sunt armele folosite de astfel de femei.
Si in primul rand jocul de-a inalta societate, rolul de femeie onorabila, de sotie ideala, dedicata cauzei…
Psihanalistii spun ca o trauma veche, nevindecata iti poate rasturna viata. De cele mai multe ori traumele vin din copilarie, sau din adolescenta, aceasta fiind varianta “soft” unanim acceptata si mediatizata.
Dar despre traumele fetei sau femeii abuzate nu se vorbeste deschis. Este un subiect tabu intro lume care-si apara in continuare valorile indoielnice, care promoveaza imaginile vulgare, opulenta, megalomania, fatarnicia, ipocrizia, dar ignora cu buna stiinta traumele lasate in mintea unei adolescente de o “dragoste” comerciala transformata in casatorie de ochii lumii, sau de obligatia de a se prostitua, sau de viol, de abuz sexual si asa mai departe. Sunt lucruri despre care nu se vorbeste in public.
Pentru ca moralitatea este numai de suprafata. Se considera moralitate tot ceea ce se inscrie in niste tipare ticluite din vremea bunicii, care la randul ei se incadra in tiparele bunicii-bunicii-bunicii…si astfel intro vreme nu foarte indepartata convietuirea fara acte in regula era de neacceptat, era blamata si de aceea trebuia tainuita. Si astfel din taina in taina, s-a ajuns la a avea lacate prin toate cotloanele sufletului, a mintii, a corpului. Taine peste taine si lacate peste lacate. Si peste toate acestea daca mai apare si o trauma grava pe care cu greu o porti dupa tine, efectul e scontat, Dumnezeu iti ia mintile si nimic nu te mai poate salva. Recurgi la gesturi extreme…
Un simplu curs de cunoastere si transformare personala, sau o discutie cu un specialist te poate de cele mai multe ori salva.
Si de aceea recomand tuturor celor care citesc acest post sa nu se inchida in ei pentru vecie, sa apeleze la specialisti, sa-si caute activitati care sa le aduca satisfactii. Caci viata este frumoasa si merita traita, iar traumele vechi se pot vindeca.
Ce a fost, a fost, ce s-a intamplat in trecut, s-a intamplat, totul este acum numai o legenda care s-a creat in creierul tau. Este necesar sa faci curatenie in mintea ta, sa dai un “delete” si sa pornesti la construirea viitorului prin prezent.
Iar ceea ce ma agaseaza cel mai mult este falsa intelectualitate. Nu am nimic cu oamenii care parvin, in principiu, dar cand vad cum au evoluat niste papusi nascute in provincie, care si-au propus sa ajunga departe si chiar au reusit, imi dau seama ca viata e nedreapta.
Dar este la fel de adevarat ca nu oricine poate face ceea ce au facut ele. Adica ele si-au jucat toate cartile, n-au iertat nimic si au reusit. Cum au facut-o nici nu mai are importanta, atata timp cat au acum drept de veto. Si faptul ca-si folosesc prerogativele cu nonsalanta si impertinenta nu mai conteneste sa ma uimeasca. Si sunt multe cazuri, foarte multe…
Inalta, blonda, fragila, misterioasa, mirosind a Lou Lou, asa era Dona atunci cand am cunoscut-o. Avea o fetita pe care o urmarea zilnic cu telefonul sa vada cand vine de la scoala, ce lectii are, etc. Daca fetita intarzia, imediat isi alarma sotul si-l trimitea pe urmele ei. Era comunicativa, vesela uneori, trista adeseori, dar foarte calculata, calitate care a ajutat-o sa ia multe decizii. Prima decizie pe care a luat-o a fost sa-l seduca pe D.
Acesta ajunsese sef de serviciu la putin timp dupa ce aparuse in firma. Avea se pare niste atu-uri foarte puternice, care la acea vreme contau foarte mult. Mergeau in delegatii impreuna si desi acest lucru nu era obligatoriu sa se intample, in cazul lor s-a intamplat, si-au luat o camera comuna, undeva la un hotel, iar barfa a facut inconjurul lumii imediat, mie de exemplu mi-a povestit-o un norvegian, care venise in tara. Cine spune ca barbatilor nu le plac barfele, minte. Am auzit atatea barfe de la barbati, oameni de afaceri, care aveau tolba plina, incat daca le-as fi notat pe toate puteam scrie romane.
Lucrurile cu cei doi s-au complicat in momentul in care au ajuns in vizorul unora si altora legat de niste clienti si de niste contracte.
Si-atunci ea a riscat totul si nu s-a mai intors dintr-o delegatie. A fost socant ca a renuntat la fetita si la sot, nimic nu a mai contat. Am intalnit-o inainte de a afla de decizia ei de a ramane acolo. Nimic din trasaturile ei nu tradau decizia pe care o luase deja, decizie despre care am aflat dupa vreo trei saptamani, cand m-am intors acasa.
Asa era Dona, misterioasa, blonda si mirosind a Lou Lou.
Articolul de pe blogul Corinei Cretu ne reaminteste faptul ca femeile sunt agresate in zonele de conflict, sau post-conflict, ele nefiind aparate de nimeni, iar ulterior sunt respinse de propriile familii pentru ca au suferit.
“Am initiat aceasta dezbatere in cadrul Comisiei pentru Dezvoltare in deschiderea unei saptamani in care, maine, marcam Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei Impotriva Femeilor. Milioane de femei sufera, mai ales in tarile sarace si afectate de conflicte, din cauza agresiunilor sexuale si a respingerii ulterioare a victimelor de catre familie si societate. In special in Africa ultimilor ani violul a devenit un fenomen de masa si un instrument utilizat frecvent in razboaie”, spune Corina Cretu pe blogul ei.
Din pacate, constatam ca multe femei sunt agresate pretutindeni, ele fiind condamnate la un trai sub demnitatea umana, fie ca sunt abuzate, folosite, sau maltratate.
Comentarii recente