Mama mea a plecat dintre noi intr-o zi de 15 Ianuarie la capatul unor zile de cosmar…intrase in coma ca urmare a unui atac cerebral…din omul energic si plin de viata care fusese ani de zile se transformase intr-o entitate conectata la perfuzii…
In prima noapte de spital am stat alaturi de ea in Brasov…a fost o experienta destul de traumatizanta, dar ce a urmat a fost si mai greu…am plimbat-o cu masina salvarii pana la Bucuresti la spitalul universitar in ideea ca se va face bine. Dar n-a fost sa fie…in seara de 15 Ianuarie inima i-a cedat si apoi am plimbat-o inapoi la Predeal…acolo a fost inmormantata langa tata.
La slujba de inmormantare preotul ne-a cerut sa vorbim despre ea…mi-a revenit mie onoarea de a face acest lucru si atunci am scris ca mamei mele ii placea frumosul sub orice forma, ne-a crescut muncind din greu si ne-a educat cu multa daruire. A vrut sa invatam si ne-a sustinut pe toti trei copiii sa mergem la facultate. A creat frumosul alaturi de tatal meu care a fost un croitor de mare clasa. Ne imbracau frumos cand eram mici. Aveam cele mai frumoase hainute din cartier, iar atunci cand plecam cu totii la plimbare toti vecinii ne admirau.
Stiu ca nimic nu este perfect pe lumea asta, dar pentru felul in care ne-au crescut si educat eu le sunt recunoscatoare parintilor mei.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi!
Cum poate un copil de un an si patru luni sa inteleaga tot ce-i spui? 
Comentarii recente