Sunt constienta de faptul ca nu reusesc sa intorc vizita de curtoazie in lumea virtuala: nu mai vizitez bloguri, nu intru pe paginile altora pe platformele de socializare si in general primesc complimente si vorbe frumoase pentru ceea ce ofer cititorilor mei.
Dar reactionez atunci cand mi se pretinde fara a mi se oferi nimic!
Status de astazi, 27 Ianuarie 2013:
“Mi se cere sa promovez frumosul creat de altii, dar nu-mi amintesc sa fi primit vreo apreciere de la unele galerii de arta pentru frumosul creat de mine…este ciudat, nu-i asa?”
Ieri am auzit o alta concluzie a studiilor specialistilor in sociologie legata de platformele de socializare: multi adolescenti aleg sa renunte la conturile de pe FB atunci cand afla ca si mamele lor si-au deschis cont aici.
Ca si cum s-ar aplica principiul: daca nu ne-ntelegem acasa, nu putem supravietui nici in lumea virtuala, ceea ce este o aberatie din punctul meu de vedere.
Comentarii recente