Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Despre nume si prenume martie 17, 2012

In general numele si prenumele nu ni le alegem singuri, ci ni le pun altii.

Primii sunt parintii si apoi nasii de botez. In cazul meu, in certificatul de nastere am primit un prenume, la botez am primit un altul, iar in viata de zi-cu-zi mi s-a spus altfel. Avantajul meu: acum din toate acestea mi-am putut alege un pseudonim pentru pictura: Laura B.

Am aflat in ultimii ani ca pe barbatii din Romania ii deranjeaza foarte tare prenumele Elena pe care il port si eu oficial in acte. Unora le creeaza o stare de agitatie si disconfort chiar, ceea ce mi se pare pueril si aberant. Nu am de gand sa-l schimb! Asa a vrut tata sa fiu in acte si chiar daca nu l-am folosit niciodata in relatiile cu familia, acesta este totusi prenumele meu oficial.

Cand mergeam in Grecia eram foarte iubita si respectata pentru ca mi se spunea Elena.

In tarile nordice foloseam un alt pseudonim stiut de prieteni.

Cand m-am casatorit am primit numele de familie al sotului, evident. L-am acceptat fara comentarii, nazuri, fitze si asa mai departe.

Ca se creau confuzii uneori trebuie sa recunosc…fiind un nume destul de comun, au fost situatii cand se punea la indoiala relatia mea de rudenie cu un alt personaj care purta acelasi nume de familie. Pe vremea aceea, sot si sotie nu aveau voie sa plece in acelasi timp in strainatate. Noi eram chiar pe acelasi borderou al Ministerului…am fost intrebati, verificati, in final s-au lamurit lucrurile: fiecare aveam o alta familie, o alta consoarta sot/sotie, deci eram curati…ni s-a dat voie sa plecam la targul de la Salonic.

Eu pe post de comercialist, el pe post de standist…

Dupa ’90 el a ajuns ministru, eu nu am activat in politica! Nu am mai tinut legatura, desi la targ ne-am inteles foarte bine.

Mi-a fost dat in viata sa ma-ntalnesc si cu altfel de situatii: circulau despre mine la un moment dat legende ca as fi sotia nu-stiu-cui de nu-stiu-unde.

Cand i-am marturisit unei doamne dintr-un minister ca nu-i adevarat, ea m-a sfatuit sa nu recunosc niciodata public acest lucru…sa las legendele sa circule…Si le-am lasat!

Desi nu stiu daca mi-a folosit la ceva…

 

De-ale mele martie 14, 2012

Sau status-uri de ieri si de azi:
De aseara:
Inteligenta n-are culoare politica…dar nu intelege toata lumea acest lucru, in special “vestalele” FB care nu prea pot sa faca diferenta…ele comenteaza standard!

De azi:
Cred ca meritul de necontestat al FB este redefinirea notiunii de prietenie, sau mai degraba aducerea ei in atentia tuturor. Ca metoda de anihilare a alienarii, boala secolului XX, acutizata in XXI…

Va propun o tema pentru azi: care este culmea prieteniei in ceea ce va priveste?
Pentru mine culmea prieteniei este o intamplare mai veche: am sunat o buna prietena sa vad ce mai face si ea aduce vorba despre petrecerea de inaugurare a casei, la care uitase sa ma invite…

 

10 Martie – Sambata martie 10, 2012

Filed under: gossip,hobby,life,women — forevergreen @ 9:46 pm
Tags: , , , , , ,

Pescarusii de pe Dambovita m-au intampinat cand am iesit de la metrou si i-am fotografiat.

Astazi am fost la intalnirea anuala de 8 Martie. Ca de obicei au venit mai multi barbati decat femei…

Am refacut traseul de la Unirii pana in Doamnei fotografiind totul in drumul meu. Senzatii multe…dar mi-am propus sa le retin pe cele placute.

Ceea ce-mi place la aceste intalniri este faptul ca ma reintalnesc cu multi dintre  colegii alaturi de care am lucrat peste douazeci de ani. Cu unii dintre ei am fost si colegi de facultate.

Ceea ce-mi displace este faptul ca multi dispar dintre noi de la o intalnire la alta si sentimentul acesta este apasator…

Unii dintre ei sunt foarte timorati, altii sunt exaltati; uneori si consumul de whiskey sau sampanie contribuie la atmosfera incitanta. Eu n-am baut nimic pentru ca nu obisnuiesc.

Unele femei joaca teatru, altele stau izolate…oricum este greu sa socializezi cu atata lume in cateva ore. M-am eschivat in cateva cazuri…e ceva ce ma retine in continuare.

Cate povesti s-au consumat intre peretii acelei cladiri…uimitor de multe.

Ar trebui sa scriu mai mult despre fiecare, dar nu cred ca pot face acum acest lucru.

Dimineata mi-am ales cu grija accesoriile…si le-am rascolit pe toate ca de obicei:

In final mi-am ales o alta esarfa care se asorta cu bluza…

Si chihlimbare bineinteles…

Poseta de la Milano (Made in China)…cireasa de pe tort…

Despre Bucuresti am scris aici.

 

Scrisoare-felicitare de 8 Martie primita de la fiul meu martie 8, 2012

Trag aer in piept si …

Scrisoare pentru Mama Moni

Cand ma uit la Sara, fiica mea de numai 2 ani imi dau seama de magia de a fi parinte si ii multumesc in fiecare zi ca a venit in familia noastra. Nu stiu daca ti-am multumit vreodata pentru ca esti mama mea si pentru ca faci parte din viata mea dar sa stii ca esti unica.

MULTUMESC!!!

Am zile in care imi amintesc imagini, senzatii si mirosuri si mi-as dori sa retraiesc anumite momente din copilarie in care tu faceai ca lucrurile sa fie frumoase. Imi place la nebunie cand faci prajituri si aflu de ele de pe Facebook, unde le pozezi pe post de “teaser”. Esti o mama cool si printre multe minunatii tu mi-ai cumparat primul walkman (1985), de la tine am invatat ce inseamna MTV (in 1988) si mi-ai facut cadou la 18 ani o saptamana la Londra platita 100%.

Cand eram la gradinita si am avut prima prietena (Gabita) cu tine m-am sfatuit pe teme de pici indragostit, cand ma sarutam pe alee cu Nicoleta in clasa a IV a cu tine discutam pe teme sentimentale, iar mai tarziu, cand mi-am inselat prietena big time, ai fost confidenta mea desi nu ai fost de acord cu comportamentul meu. Cand am fost jos nu m-ai judecat niciodata si am avut sprijinul tau neconditionat in momentele cele mai delicate si te bucuri intotdeauna cand vorbim la telefon sau ne vedem asa cum orice copil ar trebui sa isi doreasca in relatia cu parintii.

Ma bucur ca faci parte din viata mea si a familiei mele si mai avem o gramada de lucruri de facut impreuna.

Iti urez un 8 martie minunat.

Cu dragoste,

fiul tau, Adrian

 

Iliada si Odiseea martie 5, 2012

Ieri dimineata am inceput ziua ascultandu-l pe Alex Stefanescu vorbind la radio despre Hanul Ancutei de Sadoveanu si mi-am amintit cat de mult l-am savurat pe acest scriitor in copilarie si adolescenta…iar acum imi place la fel de mult.

Mi-am amintit de asemenea despre lecturile obligatorii din scoala si cat de “suparati” au fost colegii mei atunci cand am recunoscut ca citisem Iliada si Odiseea de Homer. Ei nu citisera si au luat nota mica…atunci mi-am dat seama pentru prima data in viata mea ce inseamna invidia si cum se manifesta aceasta…

Mai tarziu am avut parte de multe manifestari de acest fel, dar nu le-am acordat niciodata atentia dorita de catre cei de la care veneau…asa am incercat sa-i dezarmez pe invidiosi, intriganti si oportunisti: ignorandu-i! Si ani de zile aceasta a fost arma mea cea mai des folosita. Acum intalnesc tot felul de oameni care se straduiesc sa para ceea ce nu sunt si nu vor fi niciodata. Uneori ma-ntreb de ce o fac? Oare nu-si dau seama de penibilul situatiei? Nu-mi dau seama…

Asa cum nu-mi dau seama de ce oamenii cu adevarat inteligenti nu se eticheteaza ca atare…

Trebuie sa vina intotdeauna oportunistii, cei care n-au facut scoala, cei care nu stiu sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste, cei care n-au citit sa ne umileasca? E absurd si aberant ceea ce se-ntampla in societatea romaneasca, unde s-a ajuns in ultimii zece ani.

Subiectul este enervant de vast si am sa-l abandonez deocamdata…

Florile mele la inceput de martie:

 

Martisoare de ieri si de azi februarie 29, 2012

“Ghiocei”

“Toporasi”

Ieri am primit un compliment frumos de la cel cu care impart viata de multi ani, de la sotul meu: mi-a spus ca nu orice femeie stie ce-nseamna sa primeasca o floare, sau un cadou simbolic…nu neaparat aberant de costisitor.

Pot sa afirm ca mie-mi plac si unele  si celelalte…dar in general nu bat din picior!

 

Pietele de fructe si legume (reloaded) februarie 28, 2012

Mi-am dat seama ca ma fascineaza de cand ma stiu pietele de fructe si legume. Imi plac aromele si mai ales culorile naturale, primare din piete.

Piata de langa Parcul Bazilescu, in care mergeam cu mama la cumparaturi, in copilarie. Imi amintesc muntii de rosii, de pepeni galbeni si verzi. Vinete si ardei grasi din care mama facea zacusca in curte, printre rondurile de flori de piatra, la umbra dudului din copilarie.

Piata Amzei – aveam 10 ani, dormeam la o matusa, sa-i tin de urat; arome amestecate de citrice de tot felul, un miros inconfundabil.

Piatele din Atena si Salonic – un amestec de arome de condimente si piele naturala, de mancaruri aromate mediteraneene, de masline si peste; soare, multe portocale cazute din copaci pe strazi.

Piata din Kuweit, un amestec de cafea tare, mirodenii orientale, mosc si ambra, culoare si intuneric, fascinatie, chemarea tanguita a oamenilor la rugaciune.

Piata din Stockholm, in fata Operei – o piata care se instaleaza dimineata si dispare la caderea serii, amestec de condimente, de carne, de peste, de fructe si legume de tot felul.

Piata din Predeal, piata de munte unde legumele si fructele ajung mai greu si sunt mai rare; mergeam cu parintii acolo pentru aprovizionarea de iarna. Mamei ii placea sa faca zarzavat pentru supe, il faceam impreuna in vacanta copiilor.

Piata din Seoul, arome stridente de condimente iuti, mormane de ardei kapia rosii sau grena, care se rasucesc in malaxoare si se transforma in boia. Toate algele si urzicile colorate se vand pe tarabe, se fierb in boluri rotunde, se servesc supe pe strada in boluri speciale. Coreenii spun ca supa de alge este foarte hranitoare. Mancaruri mai condimentate ca in Coreea nu am intalnit nicaieri in lume.

Piata din Milano – mezeluri de tot felul de dimensiuni mari si o mare varietate de branzeturi, unica in felul ei.

Piata Matache – intr-o zi de august, cu miros de peste prajit si paine calda.

Piata de langa biserica, unde imi place sa ma plimb duminica pentru arome de cafea proaspat rasnita, masline, citrice si verdeturi de tot felul.

Publicata initial aici.

 

La librarie “sa nu te duci cu sacul”…ca nu ai de unde sti ce te asteapta! februarie 27, 2012

Nu v-am povestit la ce scena am asistat saptamana trecuta cand sa intru intr-o librarie “en vogue” din Bucuresti: un domn in varsta bine imbracat, cu un defect la piciorul drept, cu baston, era dat in branci pe scarile lacasului de cultura pe motiv ca incearca sa fure a saptea oara…si ca da cu bastonul in tanarul dat cu gel care-l imbrancea pe scari. Va dati seama ca am reactionat, vociferat, etc., altfel consecintele puteau fi mai urate. Sunt multumita ca spiritele s-au calmat, domnul nu a fost trantit la pamant, iar eu am scapat bodoganita un pic de angajatul librariei…dar mi-a cazut foarte greu povestea!

Citesc acum: Nora Iuga – Sexagenara si tanarul

“Nu stiu in ce masura te pot interesa atatea stupiditati – usuratate, numele tau e femeie – pentru ca numai o femeie ramane pana la sfarsitul vietii ei legata de aceste ingrediente care dau gust existentei.”

 

Bonne anniversaire februarie 22, 2012

Ex-dirigentei mele, profesoara de franceza din liceu!

Imi spune intotdeauna ca noi am fost cea mai buna generatie pe care a avut-o si nu-i vine sa creada ce mult am crescut!

 

RIP Whitney Houston… februarie 12, 2012

I can not believe it yet…

De pe pagina Facebook: It’s one of the biggest weekends in music – that’s right The Grammys! We just love this adorable pic of Whitney when she won “Best Pop Vocal Performance” at the 28th Awards for her hit “Saving All My Loving.”

She even gave an amazing performance of the song http://bit.ly/yqz1zD

Funeraliile lui Whitney Houston: 18.02.2012

Kevin Costner

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.