Forever-green.org – fresh facts, attitudes and positive vibes

Astazi povestirea scriitorului nostru de pe WB mi-a starnit tot felul de amintiri, desi mi s-a tot spus sa nu mai scriu nimic din ce-a fost demult.
Astfel mi-am amintit de Legea 23, de elementul de extraneitate si de raspunderea patrimoniala.
Cam asa stateau lucrurile in comertul exterior de alta data. Pe scurt, Legea 23 insemna ca secretele de serviciu sunt secrete de stat si ca n-ai voie sa ai relatii cu strainii, dar noi aveam relatii cu multi straini deoarece lucram in comertul exterior, asa ca pentru noi lucrurile se cam complicau. Trebuia sa fim mereu cate doi, oriunde ne duceam, trebuia sa avem o umbra cu noi, ca dupa noi aveam o multime…
Era ciudat ca uneori plecam singuri in strainatate, dar in tara la tratative trebuia sa fim cate doi, imi dau seama ce penibili apaream in fata strainilor, dar asa a fost. Despre Legea 23 si cum ne-a macinat ea nervii si sanatatea ar fi multe de spus, dar poate am sa mai revin asupra ei. Cel mai tare era momentul cu “plombagina”; daca faceai o telegrama “pe sus”, aceasta trebuia scrisa la masina cu caractere mari (existau numai in ministere), trebuia inscrisa in registru la BDS (Birou documente secrete, cu gratii la usa si reprezentat de un functionar special) , trebuia distrusa plombagina in fata BDS-istului (adica indigoul care se folosise la scris). Aceste telegrame “pe sus” erau semnate de reprezentanti din minister, uneori chiar de ministereasa si se transmiteau in eter, de aceea se spunea “pe sus”; de obicei reprezentau raspunsuri la telegrame venite “pe sus” de la Ambasade. O telegrama de-asta daca te privea, daca erai implicat, daca se referea la contractele tale, te putea scoate din ritm pentru cateva zile, sau te putea scoate din sistem imediat. Continutul unei astfel de telegrame putea constitui sfarsitul carierei de lucrator de comert exterior, caci nu ti se dadeau prea multe sanse sa explici, sa te justifici, sa incerci sa demonstrezi ca ai dreptate. Erai spulberat si dat afara fara drept de reintoarcere in sistem vreodata. Am spus acestea deoarece mi-au venit toate in minte acum, aproape ca uitasem cum a fost. Atunci cand ti se reprosa ca tii cu clientul extern si ca-l favorizezi ce puteai sa raspunzi? Ca ai vazut balotii de tesatura la el in magazin si ca 80 % din marfa era alb optic iar restul de 20% era alb albit? Puteai sa demonstrezi ca e asa? Eu cred ca numai bunul Dumnezeu m-a ajutat sa ies din situatii de-astea limita, caci mi-amintesc cum am slabit intr-o saptamana vreo zece kilograme din cauza stresului si a coboratului pe scari de la etajul sase, la minister la etajul doi.
Despre elementul de extraneitate si raspunderea patrimoniala am invatat in facultate, adica: in comertul exterior lucrezi cu straini, iar pentru orice pierdere creata din vina proprie raspunzi patrimonial, adica cu bunurile tale si ale familiei tale. De aceea ramaneau atatia colegi disperati in strainatate: unii vroiau o viata mai buna, altii erau ademeniti de partenerii de afaceri cu care imparteau daca aveau ce imparti, iar altii ramaneau de frica. Facturile neplatite, navlurile moarte, reclamatiile de calitate, toate ti se puteau imputa. Daca nu te iubea Dumnezeu sa te salveze din situatii limita, nu aveai nici o scapare. Eu n-am avut pile, nu am avut rude influente, am fost pe cont propriu, dar intotdeauna am simtit o mana protectoare care m-a ajutat mereu sa ies la liman din situatii extreme. Cineva imi spunea ca am primit dupa suflet, poate asa a fost, eu ziceam ca e Ingerul meu pazitor intotdeauna cu mine.