WordPress is on strike: CENSORED
Internet goes on strike: http://sopastrike.com/strike
More about SOPA
Google Today august 19, 2011
Astazi : George Enescu
Enescu, Eminescu, Grigorescu, Ionescu/o, Porumbescu…sunt tot atatia “escu” de care suntem mandri!
Romania mea nu este cea de la stiri…e altfel…
Looking for Magnolias in Bloom aprilie 2, 2011
La inceput de Aprilie in cautarea magnoliilor in floare, sau turism in orasul tau, exact asa s-ar putea numi mini-excursia noastra de astazi.
Bucurestiul este in aceste zile un oras inflorit. Caisii, forzitia, copaceii roz decorativi sunt complet infloriti. Corcodusii au inflorit de asemenea, salciile au inverzit, iar plopii s-au umplut de matzisori.
Magnolii roz superbe am vazut pe Soseaua Iancului, in fata restaurantului Macedonia, in curtea Academiei Romane de pe Calea Victoriei, dar nu erau complet inflorite.
In Piata Revolutiei, de fapt in parculetul din fata Ministerului Muncii, sau vis-a-vis de Muzeul de Arta este o magnolie alba imensa si inflorita toata.
Am vizitat si o expozitie de pictura de pe Academiei, iar pentru zilele urmatoare am programat parcurile Cismigiu si Herastrau.
Am facut fotografii, inclusiv porumbeii de pe literele de la ASE i-am fotografiat, dar trebuie sa vad daca le pot descarca.
De la intersectia cu Calea Grivitei, am mers pe Calea Victoriei, apoi pe Strada Academiei pana la Universitate. Am continuat pe Strada Doamnei pe langa Biblioteca Nationala, care din august va fi “istorie”, am privit indelung cladirea de pe Doamnei in care am lucrat o buna parte din viata, am continuat pe Smardan traversand Lipscani-ul, apoi pe Selari. Cafeteriile si restaurantele din zona Centrului vechi au inceput sa-si scoata mesele afara, am trecut si pe langa Scarlet, iar maine vom continua. A fost o vreme superba, desi dimineata era o vreme inchisa.
Intre DA si NU martie 28, 2011
Sau ceea ce-mi place si ceea ce nu-mi place.
Fiecare om are preferinte si este dotat pentru anumite activitati. In ceea ce ma priveste as putea spune ca mi-au placut intotdeauna noul si frumosul, de aceea imi place sa citesc, sa invat, sa ascult muzica, sa merg la teatru si la concerte, sa vizitez galerii de arta si muzee, case memoriale, etc. Imi place sa ma plimb in parcuri, sa vizitez magazine, imi place sa merg cu familia sau cu prietenii la restaurant, in special vara, seara la terase. Imi place sa calatoresc si am avut parte de calatorii multe in tara si in strainatate.
Am zburat foarte mult cu avionul, nu am avut emotii niciodata, chiar daca nu a fost totul “roz” intotdeauna.
Iubesc oamenii, sunt o familista dedicata, niciodata nu m-am pus pe mine inaintea celorlalti. Iar copiii au fost si sunt prioritatea, scopul si marea bucurie a vietii mele.
Iubesc natura, florile, animalele, imi plac fructele si legumele. N-am fost niciodata carnivora, iar acum cu atat mai putin.
Imi place sa observ oamenii, sa-i ascult si sa trag concluzii.
Imi place sa socializez in limitele bunei cuviinte si a decentei. In general imi plac petrecerile cu multa lume, cu conditia sa nu devina obositoare si plictisitoare.
Din 2007 am descoperit lumea online si inca nu m-am plictisit de ea.
Sunt o multime de lucruri insa care nu-mi plac si pe care de obicei le evit.
Nu am excelat niciodata la activitati sportive. Am jucat volei si tenis, dar nu am mers cu role, cu bicicleta, cu schiuri, etc. Am incercat, dar am renuntat imediat. Cu inotatul am cochetat, dar fara mari reusite, ba chiar era sa ma inec in Dunare, dar am avut noroc cu un coleg de facultate care m-a salvat. Eram la Ostrov la copilit de vita de vie si totul s-a transformat intro poveste frumoasa cu final incert…
Nu am facut niciodata alpinism. Am fost in tabere la munte, am mers ani de zile la casa parinteasca de la Predeal, dar cu cateva mici exceptii nu am cucerit inaltimile.
Nu am fost niciodata la pescuit si nu-mi place mirosul de peste crud. Nu-mi plac fructele de mare, am o adevarata aversiune pentru ele din cauza unor experiente traite in timp.
Nu am condus automobilul niciodata, dupa o aventura din studentie cand am apasat pe ambreiaj in loc de frana.
Nu mi-au placut niciodata aventurile nebunesti, intotdeauna ratiunea a luat-o inaintea spiritului de aventura, cu exceptia catorva tentative din perioada mea rebela.
Nu mi-au placut relatiile riscante, le-am evitat cat am putut cu cateva erori regretabile.
Nu-mi plac excesele, evit alcoolul, desi un Campari, un Cointreau sau un vin alb bun demi-sec ma tenteaza uneori. Sampanie gust la evenimente.
Imi rezerv dreptul sa mai completez daca-mi amintesc ceva pe parcurs.
Acest post am sa-l transform intrun fel de leapsa ca sa-i provoc pe amicii mei virtuali sa spuna ce le place si ce nu le place.
Rod Stewart imi place foarte mult:
Despre conditia femeii februarie 8, 2011
Duminica am vazut partial un film cu Goldie Hawn si Susan Sarandon. Cele doua se reintalnesc dupa ani de zile in care nu au mai stiut una de alta. In tinerete fusesera bune prietene, rockeritze inflacarate. Aveau multe amintiri in comun, dar una dintre ele(personajul jucat de Susan) le tinea bine ferecate de teama ca familia sa nu-i cunoasca trecutul “zbuciumat”. Ea devenise o doamna respectabila, cu un sot avocat care urma sa candideze in politica si cu doua fete, fiecare cu problemele ei.
Personajul vulcanic jucat de Goldie distruge acest echilibru fragil, astfel incat buna ei prietena se dezlantuie: se tunde, renunta la toaletele ei conventionale, toate bej si este gata sa se intoarca la obiceiurile din tinerete, cum ar fi mersul in cluburi, plimbarile aiurea si o tinuta neconventionala. La un moment dat, in toata aceasta isterie generalizata, personajul jucat de Susan trece printro criza de conjunctura si marturiseste in fata sotului si a celor doua fete: in toti acesti ani am facut tot ce-am putut pentru voi, dar m-am uitat pe mine!
Pornind de la aceste cuvinte ma intreb si va intreb: cate dintre noi, femeile, n-am trecut prin astfel de momente critice?
Intre boema si business style ianuarie 28, 2011
Am fost intotdeauna undeva la mijloc intre boema si business style. Pot spune ca mi se potriveau amandoua, deoarece nu aveam de ales. Ma imbracam cu fuste lungi, accesorizata cu esarfe, bratari, margele. Cand imi puneam taiorul business, ma simteam cam incorsetata, dar nu puteam sa renunt la el, pentru ca asa cerea protocolul. Nu m-as fi dus la tratative cu o tinuta neadecvata, deoarece mi se parea a fi de prost gust sa ma prezint in fata unor straini imbracata prost sau indecent. Erau niste reguli nescrise pe care trebuia sa le respecti, caci scrise erau foarte multe, dar putine persoane le respectau.
Imi amintesc de o delegatie in Kuwait, unde ne-am intalnit cu multa lume. Era o tipa, nu mai stiu de unde, care avea niste bluze super decoltate si transparente. Sa te prezinti in halul acela in lumea araba era un gest de impolitete si de sfidare a bunelor maniere. Intr-o lume acoperita cu rochii lungi, de la gat pana-n pamant, cu esarfe pe cap, daca apari golas te expui la ce-i mai rau. Dar tipei nu-i pasa, ba dimpotriva. Am incercat sa-i sugeram la masa ca ar trebui sa se imbrace mai decent, dar ea ne-a ras in nas si ne-a asigurat ca toata garderoba pe care si-a adus-o e in acelasi stil, decoltat si transparent.
Aveam o colega care lucra Anglia. Intr-o zi ma intalnesc cu ea la liftul care cobora la salile de protocol. Era vara, iar ea purta o rochita alba cu bretele, ca de plaja. Cand am aflat ca a venit the big boss de la o firma din Anglia, un tip foarte dur si conservator de felul lui, ma gandeam ce parere isi face omul acela de afaceri cand o vede pe Miorita noastra imbracata ca la vacanta. Daca n-ar fi stiut ca are client la tratative, o intelegeam, dar asa, mi s-a parut complet aiurea.
Mi s-a intamplat si mie sa fiu imbracata mai fara pretentii si sa fiu obligata sa merg la un restaurant de lux pentru o masa de protocol, fara sa am timp sa merg acasa sa ma schimb.
Intr-o zi de vara, pe la ora pranzului, m-a chemat directorul nostru si mi-a spus ca prim-ministrul din Cipru este in tara si urmeaza sa mearga la Capsa cu cei de la minister. Cred ca directorul ar fi trebuit sa mearga, dar pentru ca intervenise ceva, m-a trimis pe mine. Imi amintesc cum eram imbracata, pentru ca am niste fotografii: aveam o bluzica alba gen ie, cu maneci bufante, cu decolteu patrat, cu broderie pe piept, si un simulacru de model elastic in talie. Fusta era pe fond alb, cu un model geometric gen picior de cocos, in crestere spre baza si cu buchetele de flori rosii, asortate cu broderia de pe bluza. Nu eram foarte rau imbracata, dar nici foarte elegant, dar n-am avut incotro, am colorat peisajul la masa, caci eram singura femeie la o masa plina de barbati pusi pe mancat si pe baut. Erau indatoriri de serviciu, n-aveam cum sa le evit.
Imi amintesc de o delegatie in Kuwait, unde ne-am intalnit cu multa lume. Era o tipa, nu mai stiu de unde, care avea niste bluze super decoltate si transparente. Sa te prezinti in halul acela in lumea araba era un gest de impolitete si de sfidare a bunelor maniere. Intr-o lume acoperita cu rochii lungi, de la gat pana-n pamant, cu esarfe pe cap, daca apari golas te expui la ce-i mai rau. Dar tipei nu-i pasa, ba dimpotriva. Am incercat sa-i sugeram la masa ca ar trebui sa se imbrace mai decent, dar ea ne-a ras in nas si ne-a asigurat ca toata garderoba pe care si-a adus-o e in acelasi stil, decoltat si transparent.
Aveam o colega care lucra Anglia. Intr-o zi ma intalnesc cu ea la liftul care cobora la salile de protocol. Era vara, iar ea purta o rochita alba cu bretele, ca de plaja. Cand am aflat ca a venit the big boss de la o firma din Anglia, un tip foarte dur si conservator de felul lui, ma gandeam ce parere isi face omul acela de afaceri cand o vede pe Miorita noastra imbracata ca la vacanta. Daca n-ar fi stiut ca are client la tratative, o intelegeam, dar asa, mi s-a parut complet aiurea.
Mi s-a intamplat si mie sa fiu imbracata mai fara pretentii si sa fiu obligata sa merg la un restaurant de lux pentru o masa de protocol, fara sa am timp sa merg acasa sa ma schimb.
Intr-o zi de vara, pe la ora pranzului, m-a chemat directorul nostru si mi-a spus ca prim-ministrul din Cipru este in tara si urmeaza sa mearga la Capsa cu cei de la minister. Cred ca directorul ar fi trebuit sa mearga, dar pentru ca intervenise ceva, m-a trimis pe mine. Imi amintesc cum eram imbracata, pentru ca am niste fotografii: aveam o bluzica alba gen ie, cu maneci bufante, cu decolteu patrat, cu broderie pe piept, si un simulacru de model elastic in talie. Fusta era pe fond alb, cu un model geometric gen picior de cocos, in crestere spre baza si cu buchetele de flori rosii, asortate cu broderia de pe bluza. Nu eram foarte rau imbracata, dar nici foarte elegant, dar n-am avut incotro, am colorat peisajul la masa, caci eram singura femeie la o masa plina de barbati pusi pe mancat si pe baut. Erau indatoriri de serviciu, n-aveam cum sa le evit.
Din arhiva, iunie 2008.
Profesiune de credinta ianuarie 19, 2011
Scriam azi pe Facebook: “Follow the narrow” este un indemn foarte folositor in viata, mai ales atunci cand esti pe cont propriu intr-o lume necunoscuta. Cat despre “follow the leader”, aici stau pe ganduri inainte sa iau o decizie. Depinde de “leader”, bineinteles!
Si este foarte adevarat sa urmaresti sageata atunci cand aceasta iti indica directia corecta. Aceasta simpla orientare te poate scoate din mari incurcaturi.
In ceea ce-i priveste pe lideri, este din ce in ce mai greu sa-i recunosti, sa-i respecti si sa-i urmezi. Deoarece acestia de cele mai multe ori una spun si alta fac.
Giuseppe Verdi ianuarie 9, 2011
Pe 27 Ianuarie se implinesc 110 ani de la moartea marelui compozitor. Opera Romana organizeaza cateva spectacole omagiale.
Decembrie 1989 din arhiva mea decembrie 22, 2010
Copiii de la Revolutie au crescut mari
In ’89 am impodobit numai o creanga de brad
In ’89 am impodobit numai o creanga de brad(II)
In ’89 am impodobit numai o creanga de brad(III)
Asa am trait noi evenimentele din ’89, destul de speriati si debusolati. Strada era plina de oameni ciudati, cu priviri intunecate. De unde aparusera nu am sa aflu niciodata.
Ne-am emotionat atunci cand am vazut in primavara lui ’90, parterul televiziunii ciuruit de gloante…fusese aievea, transmis live. In centrul orasului filmul revolutiei l-am trait in direct pe strada. De pe terasa cladirii unde aveam biroul am vazut totul, inclusiv autobuzele incendiate la Universitate in iunie ’90. Si trebuie sa recunosc: mi-a fost teama…
Comentarii recente