Dintre poeziile mele preferate:
http://forever-green.org/2010/08/25/if-by-rudyard-kipling/
Des milliers et des milliers d’années
Ne sauraient suffire
Pour dire la petite seconde d’éternité
Où tu m’as embrassé
Où je t’ai embrassée
Un matin dans la lumière de l’hiver
Au parc Montsouris à Paris
À Paris
Sur la terre
La terre qui est un astre.
Jacques Prévert
Aici am scris mai multe despre latura mea francofona.
Iubesc muzica frantuzeasca, este foarte adevarat!
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!
Mihai Eminescu
LES FEUILLES MORTES
by Syrius White on Sunday, October 30, 2011 at 3:25pm
Tombent les feuilles rouillées par le vent
Tapis rougeâtre sous mes pas perdus
Parmi ces pensées gris brulées dans l’âtre
Du rêve froid d’un hiver déjà fondu. <>
Ainsi, ils sont tombés morts dans l’oubli
Un par un, tous ces désirs inassouvis
Sur cette voie, un tapis de feuilles jaunies
Aux couleurs de mes souvenirs enfuis. <>
Une neige hivernale, en tâches parsemées
Ici et là, sur mes tempes grisonnantes
Trace indélébile des jours fuyant effrayés
Des instants aux douleurs lancinantes. <>
Va et vient dans ce couloir des pas perdus
Qui est nôtre vie aux étés ensoleillés
Baissant la tête devant l’automne inattendu
Tapi au cœur de nos souvenirs figés. <>
Va-t-il disparaître un jour, avant nous deux
Ce doux soleil qui baigne nos cœurs
Effacé par le froid triste du bruit caverneux
D’une fracture subite des âmes sœurs.
30 octobre 2011
“Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain :
Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie.”
Quand vous serez bien vieille
Quand vous serez bien vieille, au soir à la chandelle,
Assise auprès du feu, dévidant et filant,
Direz chantant mes vers, en vous émerveillant :
« Ronsard me célébrait du temps que j’étais belle. »
Lors vous n’aurez servante oyant telle nouvelle,
Déjà sous le labeur à demi sommeillant,
Qui au bruit de mon nom ne s’aille réveillant,
Bénissant votre nom, de louange immortelle.
Je serai sous la terre et, fantôme sans os,
Par les ombres myrteux je prendrai mon repos ;
Vous serez au foyer une vieille accroupie,
Regrettant mon amour et votre fier dédain.
Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain :
Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie.
O poezie frumoasa, un cantec frumos…
Poezie de dragoste
Nichita Stănescu
Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain. – Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie.
Sonnets pour Hélène, A Hélène
Citations de Pierre de Ronsard
Bob Dylan
(n. 14 martie 1854 — d. 24 noiembrie 1920) a fost un poet şi prozator; dramaturg; şef de cenaclu literar, publicist român.
| RONDELUL ROZELOR DE AZI ŞI DE IERI de Alexandru MacedonskiUmbrit de rozele ce-au fost, Visând sub rozele de-acum, Aş vrea obştescul adăpost Să-mi fie la un colţ de drum. Ştiu al vieţii mele rost Oricui va spune pe de rost
|
|
Mostenitorii marilor scriitori romani Marin Preda, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Dinu Pillat, Vasile Voiculescu sunt niste oameni normali, modesti, putin mediatizati, deci necunoscuti marelui public romanesc. Unii dintre ei scriu, se ocupa de editarea sau publicarea operelor ramase nepublicate, sau se ocupa cu alte activitati.
Ce-au mostenit acestia de la inaintasii lor pe care i-au cunoscut direct, sau nu: povesti frumoase de iubire, drepturi de autor, fotografii sepia ingalbenite de vreme, obiecte personale, carti, fetisuri diverse si multe amintiri.
M-a induiosat povestea de dragoste dintre Marin Preda si una dintre fostele sale iubite si povestea lui Lucian Blaga spusa de fiica sa, care a subliniat faptul ca marele poet/filosof/diplomat nu a avut niciodata o proprietate a sa in Romania; a stat numai in locuinte cu chirie in Cluj, sau in Bucuresti, de aceea nu exista nicaieri o casa memoriala care sa povesteasca despre marele scriitor. Trist, nu-i asa?
Comentarii recente