Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Ieri l-am vazut pe Mircea I. in tramvaiul 40. Eu stateam pe scaun si discutam cu o doamna profesoara de la scoala copiilor. Pe Mircea nu l-am mai vazut de foarte multi ani…stiu ca a avut niste necazuri…si-a pierdut fata in urma cu ceva timp. Nu am fost in stare sa ma ridic in picioare si sa-l bat pe umar, ceva m-a retinut…el nu m-a observat, desi vorbeam destul de tare cu acea doamna despre scoala, despre copii si manuale alternative…despre degradarea scolii si despre teama oamenilor in varsta de a se confrunta in direct cu noua generatie…

Mircea a fost seful meu de serviciu la un moment dat…cand am schimbat departamentul Orient pe Europa, respectiv Anglia- tari nordice. Un tip inalt, plictisit de viata, care avea un birou imbacsit de hartii multe, miros de tutun si multa opacitate. Ce avea frumos Mircea era glasul lui profund, baritonal…avea un glas de actor intr-un costum prafuit. Avea un umor dureros…
Intr-o zi mi-a spus privindu-ma indelung: ma, da’ tu esti chiar foarte frumoasa! Imi amintesc in detaliu cum eram imbracata pentru tratative cu Stein si aratam, miroseam bine.
In aceasta dimineata mi-am amintit acest dialog de acum multi ani…
Mircea era un tip influentabil si sensibil la farmecele femeiustilor frivole din subordine…cu mine s-a purtat la inceput destul de nedrept. Dar nu i-am reprosat niciodata acest lucru…si-a dat seama singur mai tarziu. Cred ca i-am dat niste lectii, fara sa vreau…

Mi s-a mai intamplat sa intalnesc dupa ani de zile barbati care mi-au fost sefi vreodata si care s-au purtat nedrept cu mine. Nu am putut sa fiu falsa si sa joc teatru mimand bucuria revederii…ceva m-a imobilizat si am trecut pe langa ei ca si cum nu i-as fi cunoscut niciodata…