Secretul supravietuirii si a reusitei consta in cine te sustine, de ce si mai ales unde te plaseaza. Asa credeau oamenii inainte de ’90…ma intreb daca acum s-a schimbat ceva. Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare, dar stiu ca totul s-a complicat si mai rau.
Status FB: “Majoritatea oamenilor reusesc sa se descurce in viata prin “pile, cunostinte si relatii”…cei care n-au, muncesc din greu pentru fiecare lucru pe care-l fac, pentru fiecare treapta din ierarhie, pentru orice actiune pe care o intreprind. Voi din ce categorie faceti parte? “
Azi-noapte am visat ca eram la o banca…aveam de facut niste plati…venisem cu ordinele de plata pregatite, dar nu le mai gaseam in geanta…pe urma mi-am amintit de servieta de acte pe care o aveam cu mine dar in care uitasem sa caut…aveam o mapa intreaga de acte, oare cum uitasem de ea? Cum? Intotdeauna am fost foarte atenta cu actele, cu hartiile…caci aceasta mi-a fost meseria, sa manevrez hartii.
Am clasat in viata mea kilograme de hartii, poate chiar tone…sau exagerez!
Mi-am amintit urmare acestui vis de fostii mei colegi de birou: fiul generalului X, fiica unul colonel Y, sora judecatorului Z, sotia nu-stiu-cui care lucra nu-stiu-unde, fiica directorului de la banca W, ginerele fostului ambasador din A, nepoata atasatului comercial de la ambasada din B, femeia fatala absolventa de Stefan Gheorghiu, altii si altele. Ei toti au fost colegii mei de birou. Eu eram o persoana echidistanta, nu ma interesa cine erau, de unde veneau, eram foarte prietenoasa cu toti, ii invatam meserie…acum imi dau seama de ce erau toti acestia adusi in biroul meu…pentru ca nu ma interesa cine erau de fapt. Eram indiferenta, nu ma impresiona statutul lor social, nu ma interesau intrigile, nu ma interesa cine cu cine si mai ales de ce.
De multe ori eram oprita pe coridoare de colege din alte departamente si intrebata despre colegii mei: ce mai fac, cu cine se cupleaza si asa mai departe. Cand raspundeam detasata ca habar n-am, mi se spunea ori ca sunt discreta, sau ca traiesc pe alta planeta. Ma distra la vremea respectiva aceasta opinie a celor din jurul meu, dar adevarul este ca nu ma interesa viata de alcov a altora.
Unele femei erau aduse in biroul meu, sa lucreze cu mine si pe urma aflam ca ele urmau de fapt sa plece cu sotii lor la posturi in ambasadele romanesti din afara. Presupun ca aveau nevoie sa le apara in CV ca lucrasera in comertul exterior ca sa fie angajate si-acolo pe o diurna mai mare ca cea de “nevasta”. Atunci nu stiam, ulterior am inteles…
C’est la vie!
Totul a culminat cand mi-a disparut o mostra originala de pulovar barbatesc din seif…mi-am dat seama seara tarziu dupa o zi obositoare de tratative cu un agent din Norvegia. Nu era pentru prima data cand mi se “furau” mostre din seif…dar de data aceasta descoperisem imediat disparitia…fata cu care lucram atunci era fiica unui colonel important si o mincinoasa cu stil. A negat vehement ca ar sti ceva despre disparitia acelui pulovar din seif. A doua zi dimineata cand am intrat in liftul mic din cladirea veche am avut un soc! Un tip pe care fata-l placea era imbracat in acel pulovar…cu greu mi-am stapanit firea…am facut o mica criza din cate-mi amintesc…aveam toate motivele. Fusesem furata si mintita urat, dar trebuia sa tac! Si nu era pentru prima data. Sa ma revolt acum? Este tardiv…dar imi explic de ce am atatea cosmaruri legate de acea cladire in care-am lucrat ani de zile…pentru ca am trait acolo o multime de intamplari nefericite care au lasat urme adanci in subconstient.
Comentarii recente