Status:

Li s-a mai dat oamenilor un subiect care sa le ocupe mintea…si ei s-au conformat imediat; se vorbeste de ieri intr-una despre lustratie=purificare. Este clar ca tinerii nu au ce cauta in aceasta discutie, adica cei care nu erau nici macar majori in ’90. Am mai auzit o aberatie zilele trecute: generatia baby boomers=generatia cu cheia de gat=decretzei. Cine gandeste atat de simplist lucrurile ar trebui sa mai citeasca, sa se informeze si apoi sa puna etichetele gresit pe generatii intregi…

Dar ce pretentii sa avem, majoritatea oamenilor preiau vorbele din zbor si le arunca mai departe. Sunt cinica, stiu, am refuzat in ultimul timp sa mai scriu ceea ce gandesc, dar asta nu inseamna ca am incetat sa am opinii.

In alta ordine de idei:
Titlurile pe care si le atarna oamenii de CV-uri precum femeile cerceii de urechi nu m-au impresionat niciodata si continua sa ma lase indiferenta!

Degeaba te autointitulezi artist celebru, poet, scriitor, sociolog, filozof, jurnalist, moderator, politician, etc., daca in realitate esti un nimeni patetic…si totul iese la iveala, se vede din felul in care vorbesti, privesti, intinzi mana, pictezi, scrii si asa mai departe.

Cred ca am terminat pentru ziua de azi, acum trec la ale mele:

Craciunitza mea scoasa la geam

Aici se mai vede si zapada ramasa in gradina…

Asta-i tot!

Cipru, o insula ca oricare alta

Am stat intr-un hotel de c…. pentru ca nu mai erau locuri in ambasada…

Targul de la Ispo, sau amintiri ciudate din Germania

Nu poti sa mergi pe strada si sa te uiti tot timpul in spate

Fabrica de bere Tuborg din Copenhaga

Stockholm, the Old City

Cu saculetul de bani la vama, la control

Outside My Mind

Coreea de Sud

Mais ou sont les femmes d’antan?

Plusuri si minusuri

Sunt doar cateva povestiri legate de intamplari din calatoriile mele…intentionez sa la adun pe toate la un loc…

Daca de la revolutia din decembrie ’89 ne-a ramas intrebarea “cine-a tras in noi?”, acum intrebarea care circula peste tot este “cine protesteaza, de ce si mai ales cine sunt jandarmii?”

Articole pe aceasta tema:

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11243779-revolutia-care-visez.

Este greu in aceste conditii sa ramai tu insati cu propriile idei si convingeri…trebuie sa fii un om puternic. Citind un newsletter primit pe mail am avut o revelatie: daca n-am fost influentata si nu m-am lasat manipulata in urma cu 22 de ani, acum nici nu se mai pune problema.

Mi-am amintit ce am facut in primele luni ale lui ’90…mi-am confectionat singura fuste din diverse materiale; se purtau fustele pana la glezna din celofibra imprimata, din voal si din matase…Mi-am facut multe fuste din toate contexturile soft pe care le aveam prin casa…si mi-am cumparat si alte materiale. M-a calmat si m-a multumit aceasta activitate. Am astupat niste goluri care se formasera in mintea mea si in plus eram foarte eleganta si moderna in acelasi timp. I-am pacalit pe toti aceia care au incercat sa abata asupra mea raul care le apartinea…nu ma intereseaza ca ei s-au conectat la alte surse de profit…nu m-a interesat niciodata acest mod de viata duplicitar.

Iar faptul ca am trait si lucrat intr-un “cuib de viespi” periculoase, cred ca m-a ajutat sa ma formez ca om. Am invatat sa-mi apar spatele…ceea ce-i foarte important si in ziua de azi.

Eu asta sunt.

Mircea a fost seful meu de serviciu la un moment dat…cand am schimbat departamentul Orient pe Europa, respectiv Anglia- tari nordice. Un tip inalt, plictisit de viata, care avea un birou imbacsit de hartii multe, miros de tutun si multa opacitate. Ce avea frumos Mircea era glasul lui profund, baritonal…avea un glas de actor intr-un costum prafuit. Avea un umor dureros…
Intr-o zi mi-a spus privindu-ma indelung: ma, da’ tu esti chiar foarte frumoasa! Imi amintesc in detaliu cum eram imbracata pentru tratative cu Stein si aratam, miroseam bine.
In aceasta dimineata mi-am amintit acest dialog de acum multi ani…
Mircea era un tip influentabil si sensibil la farmecele femeiustilor frivole din subordine…cu mine s-a purtat la inceput destul de nedrept. Dar nu i-am reprosat niciodata acest lucru…si-a dat seama singur mai tarziu. Cred ca i-am dat niste lectii, fara sa vreau…

Mi s-a mai intamplat sa intalnesc dupa ani de zile barbati care mi-au fost sefi vreodata si care s-au purtat nedrept cu mine. Nu am putut sa fiu falsa si sa joc teatru mimand bucuria revederii…ceva m-a imobilizat si am trecut pe langa ei ca si cum nu i-as fi cunoscut niciodata…

Dupa o calatorie cu multe peripetii in Germania, Norvegia, Suedia si Danemarca.

Din Germania imi luasem o Bellady, vopsea  pentru par…mi-a iesit o culoare foarte frumoasa, un saten roscat.

Pana la Frankfurt calatorisem first class business cu AUA, apoi acolo m-a asteptat un coleg, reprezentantul nostru in Germania; el mi-a dat biletul de tren si am plecat spre Munchen, unde am ajuns dupa miezul noptii si am descoperit cu stupoare ca nu ma astepta nimeni in gara. ..

Update: povestea integrala

Sa-i arati fotografii cu animalutze si cu pasari exotice pe pagina ei de Facebook…sa-i arati filmuletzele ei preferate pe Youtube…sa descoperi ca a reusit cu degetzelele ei mici sa “deterioreze” tastele de la laptop…

Cand erau copiii nostri mici, de multe ori am fost obligata sa plec de langa ei…obligatii de serviciu…mai tarziu am regretat, iar atunci ma simteam deseori vinovata. Am incercat sa umplu acest gol cum am putut si doresc sa cred ca am si reusit. Poate n-am sa stiu adevarul niciodata.

De multe ori ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia frumoasa pe care o am si-mi amintesc ceea ce-mi spuneau colegii cand ma intrebau ce-mi fac baiatul sau fata, copiii…Imi spuneau ca mi se lumineaza fata. Lasam orice suparare sau apasare de-o parte atunci cand venea vorba despre ei.

Acesta-i un tablou pictat de sotul meu…un tablou care-mi place foarte mult. Ieri sotul meu m-a-ntrebat daca-mi plac picturile lui si i-am raspuns ca-mi plac foarte multe dintre ele pentru ca sunt foarte frumoase. Cred ca nu-i venea sa creada…

Despre “Terapia Virtuala prin Imagini Frumoase”:

Status de ieri, 15 Noiembrie: “Astazi implinesc cinci luni de cand am inceput sa pictez. Marturisesc asa cum am mai facut-o si cu alte ocazii ca pictez din placere si sunt de foarte multe ori incantata de ceea ce fac…si constienta ca este foarte posibil ca la un moment dat sa renunt brusc, la fel cum am inceput.”

Cum era de asteptat, la un astfel de status am primit o multime de comentarii incurajatoare si magulitoare de la prietenii mei virtuali de pe FB.

Status de astazi, 16 Noiembrie: “In aceasta dimineata cand mi-am vazut lucrarile afisate de aseara am avut o revelatie: a unei alte lumi…si m-am gandit ca am creat o alta lume mai frumoasa, mai colorata, mai prietenoasa…”

De fapt am avut revelatia unei lumi paralele create de mine involuntar dar constient…o lume in care am evadat pictand.