Pentru toti copiii din blogosfera si nu numai!
Sa fiti sanatosi, sa aveti noroc in viata!
G.H. era un barbat bine, brunet, inalt si sarmant…
Se cunoscusera in avion la plecare. Ei nu-i placeau aventurile si de aceea nu-i daduse prea mare atentie. Urmau sa faca parte din acelasi grup in urmatoarele doua saptamani…asa ca se puteau intampla multe.
Au avut ocazia sa stea de vorba ca niste oameni maturi care faceau aceeasi meserie de ani de zile, dar in companii diferite. Aveau multe in comun. Oameni si locuri…
Si-a dat repede seama ca este acel gen de barbat care considera ca nicio femeie nu poate sa-i reziste si nu si-a modificat deloc felul de a fi.
Luiza era mai nebunatica, mai greu de stapanit…altfel o fata foarte buna. N-o interesa faptul ca Luizei ii placeau avansurile barbatilor, incerca sa evite discutiile neplacute atata timp cat n-o afectau in mod direct.
La petrecerea cu vodca si caviar de la printesa din Elvetia, in ambianta aceea de lux in mijlocul desertului, cu majordomi la poarta, a existat un moment cand au dansat impreuna. El a avut proasta inspiratie s-o intrebe de ce nu poate fi si ea ca Luiza…adica mai relaxata, mai lipsita de prejudecati, etc.
Reactia ei a fost una previzibila: i-a dat o replica legata de sotia lui care era solista la opera. G.H. s-a blocat in acel moment si astfel filmul s-a curmat brusc. Au urmat evitarile reciproce care s-au intins pe multi ani de zile. Daca se intalneau cu vreun prilej anume se ocoleau…
La un moment dat ea l-a vazut la televizor; ajunsese director si dadea un interviu. Trecusera niste ani, parea schimbat, numai zambetul era acelasi: sarmant.
In urma cu o saptamana a aflat de la o amica vestea ca G.H. a fost bolnav si a parasit aceasta lume…
Atunci si-a dat seama ca a trait o poveste care de fapt nici nu a inceput.

Aceasta este o Sarbatoare cu vechi traditii in familia mea, in viata mea…pentru ca oficial ma cheama Elena.
Pentru parintii mei era o mare Sarbatoare pentru ca mamei i se spunea Lenuta, iar tata era un veritabil Costica.
Se organizau intotdeauna petreceri adevarate cu multi invitati si cu preparate deosebite, pentru ca mama mea era o gospodina desavarsita careia ii placea sa faca mancaruri alese.
Eu am fost intotdeauna o Elena numai in actele oficiale, fiind botezata cu un alt prenume, iar in viata de zi-cu-zi mi s-a spus intotdeauna altfel.
Dar mi-am serbat intotdeauna ziua onomastica de 21 Mai cu sfintenie.
La birou am facut intotdeauna parte din colective unde eram mai multi sarbatoriti; unii cu numele, altii cu aniversarea zilei de nastere, deci organizam petreceri colective.
Un sef de-al meu a sintetizat la un moment dat foarte frumos situatia spunand ca avem si noi trei Elene: Netty, Nina si Mona…dar oficial eram toate Elene!
Acum lucrurile s-au mai schimbat, petrecem in familie si uneori cuplam sarbatorile dupa alte criterii, petrecere sa fie!
Le urez tuturor sarbatoritilor de astazi: La Multi Ani!
Iar pentru parintii mei o amintire frumoasa si un gand pios…
A inflorit caprifoiul si afara miroase frumos…
Fotografii recente aici…
Timpul alearga cu repeziciune…
Primavara e pe ultima jumatate de luna, urmeaza vara.
Aseara am pictat bujori pe panza.
In continuare nu pot insera fotografii aici…

Numai cu copy/paste…
In ultimul timp am primit in fiecare zi fotografii frumoase:

Daca in lumea reala am mereu flori in jurul meu, acelasi lucru se intampla si in cea virtuala:

Acestea sunt flori de iasomie din gradina..a inflorit si platanul, urmeaza trandafirii si caprifoiul.
A inflorit macesul roz in Bucuresti…
In fata geamului meu este o adevarata splendoare…
Salcamii au inflorit si in jur totul miroase dulce-acrisor…
Mai este o luna de primavara-vara.
“Flori de castan”
ulei pe carton, 42X50 cm
1.05.2012
“Irisi”
ulei pe carton, 42X50 cm
2.05.2012
“Lalele”
ulei pe carton, 42X50 cm
3.05.2012
“Glicina”
ulei pe carton, 42X50 cm
3.05.2012
Acestea sunt picturile pe care le-am terminat in ultimele zile.
Deoarece nu pot introduce fotografii noi prin metoda uzuala m-am folosit de vechea metoda…
Comentarii recente