De dimineata am intalnit pe FB o invitatie la un concurs pe tema “Omul si religia”
Concursul cere sa adaugi cateva cuvinte despre religie.
Mi-am dat seama ca n-am mai scris un referat, sau ceva asemanator pe tema religiei din facultate. Atunci am facut o lucrare foarte inspirata, care a fost apreciata de profesorul nostru de filosofie – un om deosebit de inteligent, carismatic si controversat dupa anii ’90.
A venit la intalnirea noastra din aula A.S.E. in 1994 si pe urma am aflat ca s-ar fi sinucis. Mai tarziu am inteles de ce…
Tot ce am scris atunci era bazat mai putin pe experienta proprie, cat mai degraba pe literatura citita din belsug in adolescenta. Din pacate, n-am pastrat o copie a lucrarii respective, dar imi amintesc ceea ce m-a impresionat in mod deosebit: atitudinea de supunere oarba a oamenilor in fata dogmelor si a regulilor impuse de religie: “crede si nu cerceta”, sau “intoarce si celalalt obraz” atunci cand cineva te palmuieste…
Sunt atitudini pe care nu le-am imbratisat niciodata, fiind un om cerebral, caruia ii place sa cerceteze si sa inteleaga.
Dogmele nu le pot accepta pe toate, in special pe cele irationale.
Inteleg obedienta, dar in niste limite. Nu as accepta niciodata sa fac lucruri irationale, chiar daca acestea sunt cerute de religie.
Cand eram copil mergeam la biserica impreuna cu parintii la anumite ocazii. Imi placea atmosfera mistica de acolo, desi uneori imi inspira teama. Poate slujbele religioase ocazionate de unele evenimente nefericite imi inspirasera teama – acea teama de moarte pe care am resimtit-o foarte des.
Mai tarziu obisnuiam sa merg la biserica pentru a aprinde lumanari si a imparti cate ceva pentru cei plecati dincolo…
In urma cu unsprezece ani o doamna mi-a sugerat sa merg la biserica si sa particip la masluri. Mi-a spus ca ar fi bine s-o fac si am ascultat-o…
A urmat o alta etapa in care am meditat mai mult la cele predicate de preot, am incercat sa inteleg si mi-am dat seama ca in general am stiut intotdeauna sa iubesc neconditionat, sa nu-mi urasc apropiatii, sa-mi respect parintii si sa fac fapte bune.
Si toate acestea le-am facut instinctiv, fara sa fiu constransa sau indrumate de nimeni.
Iar faptul ca nu-mi place fatarnicia, dualitatea si minciuna ar fi niste atuuri in plus.
Nu as vrea sa spun ceea ce nu-mi place in ziua de azi la manifestarile religioase, dar cred ca trebuie s-o fac: habotnicia si fatarnicia, manifestarile mistice exagerate si latura comerciala, nemaivorbind de lipsa exagerata de moralitate a unor purtatori de sutana.
Comentarii recente