Sa ne amintim de vara:
Caprifoiul meu si petunii mov…
Petuniile mele…
Flori de la birou in 30 Iunie…
Flori de fragi…
Florile altora…
Flori_de_piatra…
Muscatele si flori_de_piatra la geamul meu…
Alte flori_de_piatra de la birou…
Astazi se termina si Septembrie, care a fost mai degraba o luna de vara…
Motto: “Lumea vazuta prin ochii mei este mai frumoasa…dar sunt constienta de faptul ca realitatea este cu totul alta…mult mai intunecoasa si mai inestetica.”
Care este scopul imaginilor frumoase? Sa ne induca starea de bine…
Ma conving cu fiecare zi care trece ca n-as putea trai intro lume urata…ar fi totul mult prea apasator!
Ieri am trecut printro experienta ciudata…pentru un moment am crezut ca este sfarsitul…ma gandeam ca n-ar trebui sa fie, ca nu este planificat…mi-a fost foarte rau in metrou…simteam cum totul devine foarte apasator…am incercat sa stau linistita, sa ma controlez, sa ma ridic in picioare fara sa ma clatin, sa cobor la Unirii…sa schimb metroul…era unul in statie, dar nu m-am grabit…m-am asezat pe banca…am asteptat altul…am ajuns la televiziune, am iesit la aer, m-am asezat pe-o banca la soare…am dat un telefon…am asteptat…pe urma am mers la masaj…am baut apa cu miere si mi-am revenit…fara pastile, fara doctori, fara altele…numai cu masaj si rugaciuni anti-deochi. Eram deocheata! Foare rau…mi-am amintit pe urma de o femeie care a urcat in metrou si ma privea fix prin lentilele negre ale unor ochelari…plus furtunile magnetice, plus diferentele mari de temperatura…nu stiu ce-a fost de fapt. Dar m-am trezit din acea stare de rau prelungit cu convingerea inutilitatii multora dintre lucrurile pe care le facem zilnic. Imi propun sa am mai multa grija de mine, poate ar trebui sa incep sa devin egoista, sa ma iubesc mai mult, sa ma las mai putin macinata de raul din jurul meu…
Preocuparea zilei: ce se intampla cu Pamantul, cu furtunile magnetice si asa mai departe…
Pe FB au aparut fotografii inedite…
Ce se scrie in presa:
- Institutul Geologic al Romaniei: Campul magnetic terestru puternic afectat de furtuna
O alta zi frumoasa si racoroasa dimineata.
Florile mele la ora pranzului: flori_de_piatra cyclam si galbene, muscate rosii, zorele si myrabilis…
Astazi ma preocupa din ce traiesc artistii din Romania.
Si nu datorita faptului ca m-am apucat eu de pictat, ci datorita realitatilor care ne inconjoara din toate partile…
Ieri am aflat ca Charlez Aznavour si-a lansat in august 2011 un nou album…canta la 87 de ani mai bine ca niciodata!
Am inceput sa citesc o carte lansata cu doi ani in urma: Sexting de Loredana, despre care am scris cu ocazia lansarii.
Astazi am vazut pe Facebook o multime de fotografii provocatoare si ma gandeam ca oamenii simt nevoia sa-si etaleze goliciunea, sa-si arate tatuajele, muschii, costumele de baie si asa mai departe…ba unii si-au etalat la un moment dat chiar trupurile iesind din mare la nudism…
Din plictiseala, de singuratate, din cauza cultului personalitatii, din lipsa de alte preocupari…nu stiu de ce…
Uneori ma intreb daca cele care fac “sexting” pe Facebook isi abandoneaza copiii, sau cei care flirteaza acolo isi snopesc din bataie sotiile in viata privata de dincolo de monitor.
Concluzia este ca traim vremuri ciudate, iar moravurile vremii sunt si mai si…
Afara este Soare…desi dimineata-i cam racoare…Am terminat tabloul cu orhidee, urmeaza sa-l postez!
“Tablou cu orhidee de Septembrie”
Azi-noapte am pictat pana tarziu: orhidee si myrabilis. Tablourile nu sunt terminate inca.
Ieri am avut niste discutii foarte interesante cu o doamna, o buna prietena si cu un domn in legatura cu pictura mea.
Buna mea prietena Doina Iuga mi-a spus ca am pictat in alte doua vieti si am fost colectionar in alte trei vieti. Apropo de faptul ca sotul meu imi spunea ieri ca este posibil ca vreun pictor celebru sa se fi reincarnat in mine, caci prea am talent!
Doina: Asa rezoneaza energia. Si sotul a simtit la fel. Noi toti simtitm anumite lucruri, care par deosebite intr-un fel sau altul. Asa cum spuneai mai devreme – amintirile sunt ale noastre si sunt o bogatie- foarte adevarat.
Doina: Daca ascultam uneori la ce spunem sau observam ce facem sau alte lucruri de viata, ne descoperim mai mult.
Eu: Mersi frumos! Inseamna ca trebuie sa aflu drept ce pictor am pictat in alte vieti…am sa iau Istoria Artelor lui Alpatov sa vad unde se deschide!
Eu: Doina, lasand gluma la o parte, este foarte adevarat ceea ce spui! Orice incursiune interioara poate avea rezultate uimitoare, dar este important sa fii si ajutat de catre cei care te citesc…de la distanta!
Despre Efectul Myosotis, discutia cu domnul conferentiar universitar:
Marin Pașalega: Care nu mai este acut, s-a cronicizat. Dureaza cam 100 de ani!. N-au fost (pana acum!) cazuri cunoscute cu longevitate mai mare sau care sa necesite tratament medical, dimpotriva!
Yesterday at 10:44am ·
Elena Niculescu: Deci nu este cazul sa ma tratez…desi ma ingrijoreaza faptul ca lumea in mijloacele de transport ma considera ca fiind cu cativa zeci de ani mai tanara decat in realitate…ma intreb uneori daca este acelasi efect…sau o fi altul?
20 hours ago ·
Marin Pașalega: Fara falsa modestie, va spun ca stiu cum e. Deseori sunt tentat sa ma adresez cuiva cu “tataie”, “tataitza”,pentru a curma din inhibitiile inerente unei intalniri cu mine dar ma uit repede la CNP. Multi, poate prea muilti, sunt mai tinerei sau cel mult de varsta mea, ceea ce implica schimbarea rapida a tacticii, cu improvizatiile de rigoare, trecand pe dupa frasin. Unii, ce sa facem, nu sunt ce par a fi si pot fi avantajati sau priviti cu ingaduintza; altii, invers, sunt ce nu par a fi dar pasibili da calcat lejer pe bombeu si lasati mai la urma, ca doar “au destul timp inainte” sau nu merita mai multa atentie!
16 hours ago ·
Elena Niculescu: Subiectul este foarte vast, dar l-am abordat deoarece eu pierd intotdeauna teren in confruntarile face-to-face…cand anumite cucoane considera ca au dreptul sa ma trateze de sus pentru simplul motiv ca ele chiar isi arata varsta. Sau anumiti domni se urca pe scaunul eliberat in fata mea in metrou considerand ca li se cuvine…
16 hours ago ·
Marin Pașalega: Ca sa spun altfel, varsta biologica si varsta cronologica se suprapun sau, frecvent, nu, decalajul putand fi mare, in ambele sensuri . Conteaza zestrea genetica dar nu e deloc mai putin important ce face individul cu zestrea pe care se intampla s-o aibe (cu atat mai mult, daca zestrea este mai slabutza). In aceasta lumina, zic eu, “handicapul” de a nu avea ridurile, parul alb si burtile conform datelor din buletin, ca si riscul de a fi banuit, aprioric, de competente nedesavarsite, merita suportat, chiar cu multa elegantza!
” Efectul Myosotis” compenseaza din plin acea minte si acel trup care se extrag viermuielilor si uzurii cotidiene.
13 hours ago ·
Elena Niculescu: Nu trebuie nici sa exageram ca Madonna, de exemplu…care se simte la peste cincizeci ca la treizeci…si in consecinta isi alege prieten de douazeci si patru…exista totusi niste limite decente:)
13 hours ago ·
Marin Pașalega: Crede ea ca se simte, dar noi nu credem, cam asta e deosebirea! Daca mai privim si cum arata nefardata, clar nu se incadreaza. Are laringe si bani multi, asta credem si asta ne dovedeste. Nu-mi vine acum in minte autorul si nici citatul conform caruia, vrem nu vrem, suntem ce cred si cum ne vad altii si nu ne putem extrage evaluarii si validarii de catre altii. Le putem opune doar ce facem si cum ne comportam si asta cere timp
13 hours ago ·
Elena Niculescu: Adevarul este ca imaginile acelea care au circulat erau inspaimantatoare, este adevarat! Daca este iubita numai pentru bani, atunci este foarte grav pentru ea…desi cred ca are puterea sa treaca peste…In ceea ce priveste acea teorie conform careia esti ceea ce spun/vad altii, trebuie sa recunosc: la inceput nu-mi placea ideea…dar dupa ce am constatat ca parerea celor din jur este uneori mult mai buna decat a individului despre sine, mi-am dat seama ca greseam…
13 hours ago ·
Splendoarea din gradina…in mai-iunie 2011
Update 29.09.2011:
Marin PașalegaSi mai ziceati ca nu sunteti profesionista, doamna Myosotis! Iata dovada imbatabila! A, ca ati tinut ascuns profesionismul innascut, economistul din d-voastra avand prioritate, si acum a erupt, mult posibil!
Elena Niculescu Eu am spus adevarul gol-golutz…dar trebuie sa recunosc: de cate ori vad acest tablou, primul facut, nu-mi vine sa cred ca-i facut de mine…de aceea ma intreb “cine a pictat cu mana mea”?:)
Update 6.10.2011:
Marin Pasalega: Eu stiu ca Myosotis doreste sa fie privita, admirata. Daca pleci de langa ea, se uita dupa tine, radiind si scanteind din toti ochisorii, parca ar spune ,, sunt aici, raman aici, sa mai vii, sa nu ma uiti, te astept, pe tine si numai pe tine”! Imaginea pe care o puneti cred ca e convingatoare in sensul celor auzite de mine cu multa vreme in urma de la cineva care nu stia botanica si nu stia ca si in engleza si in franceza, poate si in alte limbi, se numeste tot floare de nu-ma-uita!
I Astazi am luat “breakfast-ul” la supermarket…la promotie: ou de prepelita cu cascaval pane & cappuccino; am stat cuminte la rand impreuna cu toate doamnele de varsta inaintata si pretentii absurde de cartier. Pretentii absurde inseamna atitudinea aceea deplorabila conform careia numai ele au dreptul la viata, restul lumii sa mai astepte…
Trebuie sa mentionez ca se promova un nou model de expressor de cafea si un dispozitiv electric de gatit/incalzit mancare…Cum intrai in supermarket te intampinau cele doua standuri cu promotii: unul pe partea dreapta si altul pe stanga.
II Am observat un nou raion creat cu autoservire pentru dulciuri, bomboane, seminte, rahat si alte nimicuri. Este obligatoriu sa folosesti manetele, scafa, manusile si punga de plastic. Oare cati oameni le folosesc asa cum trebuie?
III Nu sunt o pustoaica!
Astazi m-am confruntat din nou cu acea atitudine egoista a doamnelor cu palariutza alba care ar dori sa stea pe scaun pana opreste microbuzul in statie, dar ele sa coboare intotdeauna primele. Si pentru ca n-am vrut sa respect ordinea impusa absurd de acestea am fost obligata sa-i amintesc uneia ca-i egoista, iar eu nu sunt o pustoaica oarecare…motiv pentru care am indraznit sa cobor inaintea ei…
Cum era si firesc! Am indraznit s-o intreb de ce nu se ridica de pe scaun inainte de statie si mi-a spus ca are in plasa ceva care nu trebuie sa se strice…iar eu ar fi trebuit sa stau sa astept dupa ea…
Maintenant, je sais…
Ideea de baza este ca invatam foarte multe, dar niciodata nu stim totul…
Eu nu-i cred pe cei care intotdeauna pretind ca amintirile ar trebui uitate, sufocate…amintirile sunt ale noastre si sunt o bogatie. Beneinteles ca exclud extremele, adica situatiile cand amintirile ne cotropesc prezentul si ne distrug viitorul!
Comentarii recente