Astazi este ziua de nastere a marelui actor Marin Moraru.
Alte detalii despre marele actor gasiti aici.
La Multi Ani, domnule Marin Moraru! ianuarie 31, 2011
Arome de demult
Mirosul de portocale mucegaite imi aminteste de Piata Amzei de altadata. Aveam o matusa care locuia prin zona si ma lua sa dorm la ea cand eram mica, atunci cand ramanea singura.
Aveam noua-zece ani. In fiecare dimineata dadeam o raita prin Piata Amzei. Intrun loc mirosea a carne, branza si masline, in alta parte mirosea a paine calda, iar locul preferat de mine era acolo unde mirosea a lamai, portocale si alte fructe de sezon. Era prin luna ianuarie-februarie. In alt loc mirosea a cafea proaspat rasnita.
A cafea proaspat rasnita mirosea si la Unic, la Leonida sau la Polar.
Mai tarziu mergeam in afara tarii. De acolo aduceam sapunuri Fa, Rexona sau Lux, cafea, tigari si citrice. Cand desfaceam bagajele din acestea iesea un amestec de arome foarte placut. Era mirosul meu preferat care m-a urmarit ani de zile.
Cel mai tare mirosea cafeaua neagra din Kuwait.
In luna februarie Nomasvello premiaza perechile de indragostiti ianuarie 29, 2011
Am aflat zilele trecute de la o amica foarte buna ca a descoperit aproape de casa ei un centru unde-si poate rezolva doua probleme majore: epilare definitiva ultramoderna si tratament anti-imbatranire.
Pornind de la povestea ei am aflat niste lucruri foarte interesante pe care vi le impartasesc, asa cum fac eu de obicei.
Mai intai am aflat cine este Nomasvello, pentru ca atunci cand te hotarasti sa faci ceva pentru tine si corpul tau este bine sa apelezi la profesionisti.
Este vorba despre o franciza, numarul 1 in centre de epilare definitiva si intinerire a pielii din Europa.
Nomasvello detine peste 950 de centre deschise in Spania, Portugalia, Brazilia, Mexic, Polonia, Italia, Bosnia, Bulgaria, UK si Romania.
Franciza Nomasvello este o modalitate de a face bani, cu o investitie initiala de 30000 Euro plus 400 euro lunar, dar castigul garantat este intre 3000-10000 euro pe luna NET, investitia initiala putandu-se recupera in primul an de activitate.
Franciza Nomasvello are recunoastere din partea Asociatiei Internationale a Francizelor, care a premiat Nomasvello® timp de 2 ani consecutiv.
In cadrul francizei se acorda consiliere in alegerea locului cel mai potrivit pentru deschiderea propriului cabinet, se pun la dispozitie cele mai fiabile echipamente IPL de pe piata, se face training inainte si dupa deschiderea cabinetului, se acorda consiliere in vederea amenajarii spatiului, inclusiv design interior si exterior. Se desfasoara campanii nationale de marketing, se ofera solutii IT de management al afacerii, se acorda sprijin financiar si suport organizatoric pentru lansarea publica a cabinetului, se pun la dispozitie procedurile de operare, supervizare si suport in administrarea afacerii.
Franciza Nomasvello ofera solutia ideala pentru tratamentul de intinerire a pielii si epilarea definitiva deoarece ofera alternativa cea mai potrivita in relatia calitate-pret.
“Personalizam tratamentul, eliminand astfel riscul arderii pielii ( noutatea consta in faptul ca aparatele de pe piata actualmente nu sunt concepute sa personalizeze, adica sa lucreze cu nivele energetic diferite pe acelasi fototip, ci lucreaza conform standardului si de cele mai multe ori clientii sunt deranjati de senzatia acuta de usturime, arsura, instalata la nivelul pielii, la noi asa ceva nu se intampla ). Ex fototipul 3 sunt persoanele cu piele deschisa si par colorat ( brun ). Aparatele IPL merg cu intensitate 20 pe aceasta piele, dar unora intensitatea le face bine, altora le trebuie o intensitate mai mare pentru a avea un tratament eficient. Noi putem trata un pacient fototip 3 cu nivelul 22 si pe altul cu 17, chiar daca apartin aceleiasi clase, pentru ca ne permite echipamentul”, mi-au declarat specialistii de la Nomasvello. Deci este important sa le faci o vizita, sa le pui intrebari, iar ei iti dau raspunsuri la toate intrebarile.
Tin sa precizez ca IPL este cea mai moderna modalitate de epilare fara durere, de 2-3 ori mai ieftina decat ceea ce exista pe piata, calitatea serviciilor fiind garantata.
Iar pentru luna februarie Nomasvello premiaza perechile de indragostiti!
Este important de stiut!
Femei si femei
Sunt unele femei care se ingrijesc toata viata, unele in limitele normale, altele exagerand in mod evident.
Sunt alte femei dispuse sa faca sacrificii majore numai pentru a-si salva bruma de fericire pe care o primesc in faramituri mici: ele accepta sa ia anticonceptionale cu nemiluita fara sa se gandeasca la consecinte: la intoxicarea organismului, la eventualele malformatii pe care le-ar putea avea copilul atunci cand va decide sa-l lase in viata.
Altele accepta sa faca avorturi, chiuretaje, sa le fie ciopartite organele interne, sa le fie omorati copiii pe care i-ar putea creste mari.
Nu sunt impotriva metodelor moderne de contraceptie, dar cred ca se exagereaza foarte mult in acest domeniu, iar fetele si femeile sunt sfatuite prost.
Aveam o colega de serviciu care provenea de la tara, schimbase deja doi barbati, facuse o fetita si se indopa cu anticonceptionale. Cand ma intalnea pe coridoare sau pe strada imi povestea ca TREBUIE sa ia anticonceptionale, ca nu se intelege cu barbatul ei la acest capitol. Eu nu prea intelegeam ce fel de barbat poate fi acela care sub aparenta unui om normal este de fapt un fel de taur comunal.
Cunosc femei care au facut foarte multe chiuretaje si avorturi. Nu stiu cum este sa fii ca ele, dar trebuie sa fie greu…
Astazi am citit despre o femeie care lua anticonceptionale la 38 de ani. A decedat in urma unor complicatii, a facut congestie cerebrala. Doctorii explica prin ziare care au fost posibilele cauze ale decesului.
Stiu ca de foarte multe ori ne facem rau singure, dar ma gandesc uneori ca anumite lucruri ar trebui corectate, cu mai multa cunoastere, cu o grija mai mare pentru noi.
Consider ca acesta nu este un subiect tabu. Dar trebuie abordat civilizat, in cunostinta de cauza si cu o lecturare prealabila a cartilor de medicina in familie.
Intre boema si business style ianuarie 28, 2011
Am fost intotdeauna undeva la mijloc intre boema si business style. Pot spune ca mi se potriveau amandoua, deoarece nu aveam de ales. Ma imbracam cu fuste lungi, accesorizata cu esarfe, bratari, margele. Cand imi puneam taiorul business, ma simteam cam incorsetata, dar nu puteam sa renunt la el, pentru ca asa cerea protocolul. Nu m-as fi dus la tratative cu o tinuta neadecvata, deoarece mi se parea a fi de prost gust sa ma prezint in fata unor straini imbracata prost sau indecent. Erau niste reguli nescrise pe care trebuia sa le respecti, caci scrise erau foarte multe, dar putine persoane le respectau.
Imi amintesc de o delegatie in Kuwait, unde ne-am intalnit cu multa lume. Era o tipa, nu mai stiu de unde, care avea niste bluze super decoltate si transparente. Sa te prezinti in halul acela in lumea araba era un gest de impolitete si de sfidare a bunelor maniere. Intr-o lume acoperita cu rochii lungi, de la gat pana-n pamant, cu esarfe pe cap, daca apari golas te expui la ce-i mai rau. Dar tipei nu-i pasa, ba dimpotriva. Am incercat sa-i sugeram la masa ca ar trebui sa se imbrace mai decent, dar ea ne-a ras in nas si ne-a asigurat ca toata garderoba pe care si-a adus-o e in acelasi stil, decoltat si transparent.
Aveam o colega care lucra Anglia. Intr-o zi ma intalnesc cu ea la liftul care cobora la salile de protocol. Era vara, iar ea purta o rochita alba cu bretele, ca de plaja. Cand am aflat ca a venit the big boss de la o firma din Anglia, un tip foarte dur si conservator de felul lui, ma gandeam ce parere isi face omul acela de afaceri cand o vede pe Miorita noastra imbracata ca la vacanta. Daca n-ar fi stiut ca are client la tratative, o intelegeam, dar asa, mi s-a parut complet aiurea.
Mi s-a intamplat si mie sa fiu imbracata mai fara pretentii si sa fiu obligata sa merg la un restaurant de lux pentru o masa de protocol, fara sa am timp sa merg acasa sa ma schimb.
Intr-o zi de vara, pe la ora pranzului, m-a chemat directorul nostru si mi-a spus ca prim-ministrul din Cipru este in tara si urmeaza sa mearga la Capsa cu cei de la minister. Cred ca directorul ar fi trebuit sa mearga, dar pentru ca intervenise ceva, m-a trimis pe mine. Imi amintesc cum eram imbracata, pentru ca am niste fotografii: aveam o bluzica alba gen ie, cu maneci bufante, cu decolteu patrat, cu broderie pe piept, si un simulacru de model elastic in talie. Fusta era pe fond alb, cu un model geometric gen picior de cocos, in crestere spre baza si cu buchetele de flori rosii, asortate cu broderia de pe bluza. Nu eram foarte rau imbracata, dar nici foarte elegant, dar n-am avut incotro, am colorat peisajul la masa, caci eram singura femeie la o masa plina de barbati pusi pe mancat si pe baut. Erau indatoriri de serviciu, n-aveam cum sa le evit.
Imi amintesc de o delegatie in Kuwait, unde ne-am intalnit cu multa lume. Era o tipa, nu mai stiu de unde, care avea niste bluze super decoltate si transparente. Sa te prezinti in halul acela in lumea araba era un gest de impolitete si de sfidare a bunelor maniere. Intr-o lume acoperita cu rochii lungi, de la gat pana-n pamant, cu esarfe pe cap, daca apari golas te expui la ce-i mai rau. Dar tipei nu-i pasa, ba dimpotriva. Am incercat sa-i sugeram la masa ca ar trebui sa se imbrace mai decent, dar ea ne-a ras in nas si ne-a asigurat ca toata garderoba pe care si-a adus-o e in acelasi stil, decoltat si transparent.
Aveam o colega care lucra Anglia. Intr-o zi ma intalnesc cu ea la liftul care cobora la salile de protocol. Era vara, iar ea purta o rochita alba cu bretele, ca de plaja. Cand am aflat ca a venit the big boss de la o firma din Anglia, un tip foarte dur si conservator de felul lui, ma gandeam ce parere isi face omul acela de afaceri cand o vede pe Miorita noastra imbracata ca la vacanta. Daca n-ar fi stiut ca are client la tratative, o intelegeam, dar asa, mi s-a parut complet aiurea.
Mi s-a intamplat si mie sa fiu imbracata mai fara pretentii si sa fiu obligata sa merg la un restaurant de lux pentru o masa de protocol, fara sa am timp sa merg acasa sa ma schimb.
Intr-o zi de vara, pe la ora pranzului, m-a chemat directorul nostru si mi-a spus ca prim-ministrul din Cipru este in tara si urmeaza sa mearga la Capsa cu cei de la minister. Cred ca directorul ar fi trebuit sa mearga, dar pentru ca intervenise ceva, m-a trimis pe mine. Imi amintesc cum eram imbracata, pentru ca am niste fotografii: aveam o bluzica alba gen ie, cu maneci bufante, cu decolteu patrat, cu broderie pe piept, si un simulacru de model elastic in talie. Fusta era pe fond alb, cu un model geometric gen picior de cocos, in crestere spre baza si cu buchetele de flori rosii, asortate cu broderia de pe bluza. Nu eram foarte rau imbracata, dar nici foarte elegant, dar n-am avut incotro, am colorat peisajul la masa, caci eram singura femeie la o masa plina de barbati pusi pe mancat si pe baut. Erau indatoriri de serviciu, n-aveam cum sa le evit.
Din arhiva, iunie 2008.
Suntem consumatori de produse mai sofisticate sau de paine obisnuita?
Raspunsul il putem afla de aici.
Adevarul este ca in ultimii ani oferta de produse gen patiserie s-a dezvoltat foarte mult; in Bucuresti, cel putin, stiu din propria experienta. Este suficient sa mergi intrun supermarket unde miroase a paine calda sau a cozonac, sau sa cutreieri strazile unde te intampina aceeasi aroma imbietoare. Si nu cred ca-i rau sa fie asa! Important este sa nu abuzezi de aceste produse.
Lumea vine in vizita pe blog, muzica si dansul pe FB! ianuarie 27, 2011
Asa arata evidentele WordPress, nu am inventat eu titlul. Acum ne citim pe blog, dar comentam pe facebook. E ultima moda. Scriem din ce in ce mai putin, altfel nu ne mai citeste nimeni.
Ce-ar mai fi altceva? Da, ar mai fi si Twitter!
Introspectiv ianuarie 25, 2011
Relatia mea cu copiii a fost dintotdeauna una excelenta. Cred ca toata viata m-am hranit cu dragostea pentru copii. De la ei mi-am luat energia de a merge inainte, de a impinge lucrurile, de a le face sa se miste.
Ma gandesc acum ca aveam douazeci si trei de ani atunci cand am nascut primul copil. A fost complicat totul, un fel de cosmar care s-a sfarsit bine, dar care m-a epuizat fizic.
La al doilea copil aveam treizeci si patru de ani, eram mult mai matura, dar experienta infernala prin care-am trecut atunci m-a epuizat psihic.
Am trecut insa peste toate acestea, mi-am reluat activitatea care-mi umplea timpul pana-n cele mai marunte unghere si am mers mai departe. I-am dus la gradinita, la scoala, la liceu, la facultate, i-am crescut, i-am educat, i-am facut oameni independenti.
Eu stiu ca ei tin foarte mult la mine, suficient de mult incat sa ma simt obligata sa le fiu alaturi cat mai mult timp.
De aceea iubesc la nebunie momentele cand suntem impreuna cu totii. Sunt ceea ce eu numesc “momente magice”.
De ziua Unirii ianuarie 24, 2011
Cand eram copil Ziua Unirii se sarbatorea in curtea scolii cu o hora mare, facuta in una dintre recreatii. Povestile despre Alexandru Ioan Cuza si Mos Ion Roata le stiam de la istorie, sau din cele spuse de invatatoare, de mama, sau tata.
Era o zi plina de emotii, fara declaratii si alte farafazlacuri, dar era sarbatoare!
Le urez “La Multi Ani” de Ziua Unirii tuturor romanilor de pretutindeni!
Afara e iarna, iarasi ianuarie 23, 2011
Ieri a nins toata ziua si a viscolit zapada. E frumos afara, dar se aluneca pe sosea. E o aventura sa parchezi masina…
Copacii s-au acoperit din nou cu un strat destul de consistent. Codul galben ar trebui sa se sfarseasca astazi, dar vom vedea.
Aseara am fost la shopping in Auchan. Lume multa, ca de obicei. Statea lumea la coada la legume congelate vrac. Se inghesuiau apoi la portocale, se impingeau la paine proaspata, scoasa din cuptor. Aceste imagini trebuie privite cu multa detasare, nu de frica molipsirii, doar asa, ca sa-ti priasca la cumparaturi.
Mere de tot felul, inclusiv mere mari si rosii din Austria foarte ieftine. Nu cred ca erau ionatane, dar aratau bine. Cred ca erau din acelea fainoase care mie nu-mi plac. Nu am luat fructe pentru ca aveam de zilele trecute. Si la rosii se inghesuiau oamenii. Unii aveau cosurile arhipline, stateau sa dea pe-afara. La un moment dat se agita unul in spatele meu. Mi-am dat seama ca acolo aveam geanta pe umar. Era precis un hot de buzunare. L-am lasat sa ma depaseasca. Bine ca mi-au functionat simturile!
Pentru mine a fost interesant ca eram cu toata copilarimea si a fost foarte “fun”. De cate ori avem ocazia sa fim cu totii la shopping?
Iar cel mai mic membru al clanului este o perla de copil, ne-am distrat de minune!
Comentarii recente