Meritau chiar mai mult de-atat…
Am fi putut trai fericiti, intr-un colt uitat de lume…
Am fi putut trai fericiti, intr-un colt uitat de lume, intr-o casuta la malul marii, sau pe malul unui lac, la poalele muntelui, sau in adancul padurii. Intr-o cabana de lemn, cu focul in soba, cu paturi de lemn acoperite cu perne. Cu gandurile, cu sentimentele si cu trairile noastre. Am fi putut sa ne facem provizii si sa traim departe de lume, cu apa de izvor si fructe din copaci. Am fi putut sa ramanem nealterati, sensibili, cu trairi intense. Am fi putut sa pictam, sa citim, sa scriem romane, sa ascultam muzica si sa ne traim viata simplu, fara complicatii, fara extreme, fara judecati de valoare, fara dispute, fara provocari, fara plecari si reveniri. Am fi putut sa ramanem singuri pe lume, sau sa avem copiii nostri, fara sa-i incarcam cu greutatile vietii, fara sa-i impovaram cu pacatele noastre. Am fi putut trai o alta viata, in alte dimensiuni, in alte spatii.
Dar este o utopie tot ce-am scris aici, viata este asa cum este, aici si acum.(12 nov 2007)
Avem umor si pentru altii… mai 29, 2010
In cele mai critice momente ale vietii avem umor.
Aseara mi-am sunat o buna prietena cu care nu mai vorbisem de cativa ani la telefonul fix de Romtelecom. Si pentru ca nu prea mai folosesc aceasta linie telefonica de niste ani buni am stat de vorba peste o ora…asa, ca la o teleconferinta. Si i-am povestit diverse intamplari din ultima vreme, amuzandu-ne copios de o multime de amanunte care-mi veneau in minte in timp ce vorbeam. In aceasta dimineata am realizat ca in noianul de lucruri ciudate care ni se intampla, am avut puterea sa glumesc si sa ironizez toate situatiile care in mod normal m-ar face sa plang. De unde vine puterea aceasta de a transforma dramele umanitatii in subiecte comice? Ma tot intreb…
Din secretele gradinii in luna mai… mai 28, 2010
Primul caprifoi…inflorit si parfumat…
Iasomie inflorita si ametitor de parfumata…
Iasomie privita din alt unghi…
Trandafirii se urca-n plop in cautarea Soarelui…
Ieri: Chichirica, un catel poznas, a reusit s-o scoata pe Bombonica, broasca testoasa, din bazinul ei…drept care a fost pedepsita in consecinta. Lipsesc pozele…
Update: in consecinta, din cauza caldurii excesive am constatat ca unul dintre catei fusese deja cotropit prin blanitza…n-am avut liniste pana n-am pus Frontline pe toti prietenii nostri cu patru labutze…uite-asa i-am “pedepsit”…de s-ascundeau pe-acolo prin tufe…
Astazi vom avea 32 de grade in Bucuresti mai 27, 2010
Se asteapta sa avem cea mai calduroasa zi de pana acum…si suntem abia la sfarsitul lui mai. Vara calendaristica nu a inceput inca, teoretic. In suflete avem insa o caldura mai ciudata, de fapt avem tristete si nemultumiri. Ne dorim mai bine si primim mai rau.
De saptamana viitoare sunt anuntate greve si proteste. Nu stiu exact ce ne asteapta, iar acest lucru nu-mi da pace. Este putin probabil sa avem un inceput de vara optimist. Tot ce se intampla in jurul nostru imi lasa un gust amar si oricat ma straduiesc sa nu ma las afectata, trebuie sa recunosc ca nu-mi reuseste intotdeauna. Fiecare isi cauta refugiu in ceva placut; eu ma multumesc cu natura care in generozitatea ei imi umple multe goluri. Aseara ma intorceam acasa tarziu si tot cartierul mirosea a iasomie si a caprifoi…urmeaza teii, au fost salcamii si castanii. Am observat ca au inflorit platanii. A inverzit artarul. Pasarile canta prin copaci. Daca n-ar exista aceste lucruri simple si firesti ar fi mult mai rau…
Florile mele din “gradina de la bloc” mai 26, 2010
Trandafiri rosii cu caprifoi…
Sunt culese de ieri din “gradina” noastra…
Petunii mov si caprifoi din natura…
“Amintirile unei fete cuminti”(II) mai 25, 2010
Prima zi de scoala de moda veche
Uniforma pepita alb cu negru, sortulet alb cu volanase pe umeri, bentita alba, pantofi noi, ghiozdan modest, penar din tabla, toate erau pregatite pe marginea patului pentru fetita care mergea la scoala in prima zi. Erau vremuri grele pe-atunci, erau trei copii la parinti si ea era cea mai mica. Mama a dus-o de mana pana la scoala, unde o invatatoare bruneta si autoritara a luat-o in primire si a asezat-o langa un baiat, Stanciu Florin.
Cand invatatoarea le-a spus sa mearga in clasa, iar fetita si-a dat seama ca mama a ramas undeva afara, a inceput sa planga incetisor, in mare taina. S-au asezat in banci de lemn, au scos pe banca Abecedarul, o carte colorata cu multe poze si litere, frumos mirositoare si au inceput sa se cunoasca intre ei. Fetita cu breton se tot uita la usa, doar, doar o veni mama si-o intra pe usa aia mare si neagra. Dar nu se intampla. In pauze baiatul ala, cam prostut de felul lui, o tot tinea de mana, de nu mai stia fetita noastra cum sa scape de el.
La sfarsitul orelor, invatatoarea a intrebat-o: de ce ai plans, cand ai intrat in clasa?
Fetita s-a gandit un pic si i-a raspuns: ca nu vroiam sa fiu tinuta de mana de baiatul ala. Asa, marea taina a ramas stiuta numai de ea.
Comentarii recente