Iata primul film inspirat din viata genialului Serge Gainsbourg, în care Eric Elmosnino se metamorfozeaza în Serge, omul care iubea FEMEILE, pictura si muzica. Regizorul Joann Sfar s-a consultat cu Jane Birkin înainte de-a turna acest film si au ajuns la concluzia ca va fi o poveste filmata. De la început, spectatorul plonjeaza în ambiantza gainsbourgiana, ce te urmareste, ca o obsesie si dupa vizionare.
E totusi vorba de un film, unde evolueaza talente multiple, dar în primul rând (re)descoperim operele unui monument al muzicii franceze. Regizorul a avut ambitzia de-a depasi biografia lui Serge pentru a ceda locul unei relatari epice. În mare, revedem viata lui Gainsbourg, dincolo de legenda vie pe care o “practicase” deja cu maiestrie pâna la iesirea sa definitiva din scena. Filmul e de fapt povestea unui barbat care se rataceste, se pierde, provoaca, arde lumânarea vietii la ambele capete cu excese si abuzuri, se retrage, se eschiveaza, ezita, revine, cu aceeasi iluzie a auto-regasirii.
Orice poveste începe cu “a fost odata”… Deci Serge Gainsbourg, nascut la Paris Lucien Ginsburg, vrea sa devina pictor, dar tatal sau îl obliga sa ia lectii de pian. Intervine razboiul, Franta e sub ocupatia nazista, iar Lucien-copil “insista” sa poarte steaua lui David, una dintre primele provocari gainsbourgiene. În final, familia alege clandestinitatea si colegianul evreu sta ascuns 3 zile într-o padure pentru a evita arestarea. Dupa aceste evenimente marcante, s-ar putea spune ca steaua lui David se va fi transformat în steaua lui Serge, cel cu o personalitate aparte, cu un caracter puternic, un temperament rezistent oricarei forme de autoritate, ordine impusa, teroare. Alege sa fie: provocator, cinic, ironic. Devine “un jouisseur”, protejat de un fel de scut, ce-i disimuleaza sentimentele si mai ales fragilitatea viscerala. E perfect constient de fizicul sau ingrat, îsi afiseaza si practica auto-deriziunea printr-un comportament de “dandy” pretios.
Regizorul l-a reinventat pe Gainsbourg, fara sa rupa legatura dintre realitate si fictziune. De ce “viata eroica”?… Joann Sfar nu precizeaza, prefera sa relateze viata lui Serge, ca pe-un vis, în care o fantoma îl bântuie pe pianistul “torturat”, îl împinge sa abandoneze pictura si îi deschide calea spre succes si confort material. Ca apoi, sa-l “ispiteasca” spre auto-distrugere! Ironia destinului: Serge, un intelectual sentimental, care iubea pictura mai mult decât orice, va trai din roadele muzicii sale… ca si cu femeile, pe care le adora, dar nu stia sa le pastreze.
Surpriza placuta a filmului e actorul quasi-necunoscut Éric Elmosnino. Asemanarea sa cu Serge e pur si simplu aiurisanta, halucinanta, frapanta. Când nu bea, fumeaza si vice-versa, trece de la Gainsbourg magnificul la Gainsbarre cel patetic…Vocea, intonatia, gesturile, cele mai cunoscute ticuri, ca miscarea barbiei si-a sprâncenelor, sensualitatea, vulnerabilitatea, fragilitatea, decaderea înaintea neantului sunt perfect redate, resimtite.
Printre ceilalti actori, Laetitia Casta e formidabila în rolul celebrei muze Brigitte Bardot, seamana cu o tornada blonda, de-un erotism flamboyant, care a reusit sa depaseasca mimetismul cu BB. Britanica Lucy Gordon e bulversanta în rolul lui Jane Birkin. În schimb Anna Mouglalis(Juliette Gréco), Sara Forestier(France Gall) si Mylène Jampanoï (Bambou) nu reusesc sa impresioneze, sa convinga, ramân personaje sterse, alaturi de Miss Casta si regretata Lucy Gordon, care s-a sinucis dupa terminarea turnajului.
Regia lui Sfar e inventiva, îndrazneatza, cu imagini într-adevar artistice, carora le lipseste uneori emotia, acel fir invizibil ce-ar fi trebuit sa “lege” eroul nostru de legenda sa, pentru ca acest film epic, oniric sa fie o reusita totala. Pentru cei care cunosc deja viata si opera lui Gainsbourg, filmul va fi “du déjà-vu”: Serge, artist torturat si auto-distrugator, obsedat, bântuit de originea sa evreiasca în anii razboiului, iubitor si iubaretz fara complexe… Deci, nimic nou sub soarele gainsbourgian, cu o exceptie: cei care nu-i cunosc viata si opera de-acum legendara.
Comentarii recente