Sunt oameni care n-au mers niciodata cu avionul. Daca le spui ca ai zburat de zeci de ori s-ar putea sa te trateze cu raceala. Atunci stai si te gandesti care-i lista mai mare, la ce-ai facut sau la ce n-ai facut in viata, deci:
- n-am mers cu bicicleta, nu m-am aruncat cu parasuta, nu conduc masina. Am incercat o singura data, am apasat pe acceleratie in loc de frana, era sa intru intrun copac si am abandonat. Pe urma am gasit mereu o scuza, cum spunea un amic norvegian. Nici macar nu am rasucit cheia masinii s-o pornesc.
- n-am facut niciodata rau nimanui, n-am facut nudism si nu-mi place sa vad oamenii despuiati, mai ales daca sunt inestetici.
- am zburat cu o multime de companii aeriene: Tarom, SAS, Olympic, Cyprus Airways, Swissair, KLM, Air France, Kuwait Airways, o multime de companii interne a caror denumire-mi scapa. De exemplu cea din Coreea de Sud.
- am mers cu vaporul, cu ferry boat-ul, chiar cu trenul pe ferry-boat. A fost o experienta foarte interesanta undeva prin tarile nordice. Am mers cu trenul in tarile nordice, in Austria, in Germania, in Italia, in Coreea de Sud.
Am mers cu masina in Grecia, in Cipru (unde se circula ca-n Anglia pe dreapta), in Kuwait, in Iordania, in Dubai, in Abu Dhabi, in Turcia, in Austria, in Germania, in Danemarca, in Norvegia, in Suedia, in Finlanda, in Italia, in Coreea de Sud, in Bulgaria. In Olanda, Elvetia si in Franta am fost numai in tranzit in aeroport.
- am dormit in ambasade in Atena, in Nicosia, in Copenhaga (la resedinta), in Oslo, in Stockholm (in casa unde s-a nascut Olof Palme). Am avut noroc ca am ratat ambasada din Helsinki. Circulau legende ca ar fi fost conditiile dure, dar probleme erau peste tot. Am mai povestit eu anul trecut despre asta.
- am dormit in zeci de camere de hotel in diverse orase de pe harta. Uneori schimbam zilnic hotelul si eram atat de obosita la sfarsitul zilei incat nu-mi mai aminteam cum a aratat camera din ziua precedenta: era cu baia pe stanga sau pe dreapta? Dar patul cum era? Imi placeau camerele de hotel unde te intampinau personalizat pe ecranul televizorului: Welcome Mrs… si unde aveam MTV.
- am citit foarte mult in timpul liceului si in facultate. Autorii preferati sunt multi: de la Caragiale si Eugen Ionescu la Marcel Proust, Borin Vian, Cesare Pavese, Oscar Wilde, Virginia Woolf, Faulkner, Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, Salinger, Jerome K. Jerome, Hemingway, Steinbeck, Dino Buzatti si altii. Pe Mircea Eliade l-am descoperit mai tarziu si mi-a placut foarte mult. Am studiat Istoria Artelor de Alpatov in clasa a douasprezecea, deoarece ma tenta sa dau la Istoria Artelor, dar pana la urma am facut Comert Exterior.
- am facut un an de latina, un an de rusa, trei de engleza, patru de germana si doisprezece de franceza. Dar cel mai mult am folosit engleza. Germana nu mi-a placut niciodata. Dar intre Engleza principal/ Rusa secundar si Franceza principal/Germana secundar, am optat cu multe interventii pentru varianta a doua. Chiar mi-au marturisit colegii de facultate ca am fost printre singurii studenti privilegiati care au avut parte de schimbarea de grupe. Trebuie sa marturisesc ca atunci am avut si eu noroc: cererea mea a ajuns la o secretara care era in gratiile prodecanului. De aceea am avut noroc. Asa ceva nu ti se intampla de multe ori in viata.
- n-am stiut sa cultiv relatii insa, niciodata n-am avut in agenda pe cine trebuia. Foarte multe persoane cu care m-am intersectat in viata ocupa posturi importante. Dar fiecare cu viata lui.
Premiul ” Blog de Oro ! ”, cu mult drag, în semn de prietenie, respect şi preţuire :
http://sfinx777.wordpress.com/2009/08/11/%E2%80%9D-blog-de-oro-%E2%80%9D/
Sibilla
Draga Sibilla si eu ma gandeam la tine, dar am vazut ca-l primisesi deja…Mersi frumos!!!!
Cine merită, merită
Am citit şi articolul, revin mâine să zic… promit !
Esti draguta ca intotdeauna Sibilla!
Bonjour Elly!
Frumos si bogat CV, bravo si felicitari! O sa crape “dujmanii” aka frustratii si complexatii de ciuda…
In legatura cu ultimul paragraf, as adauga: fiecare cu prioritatile sale… pe-ale tale cred ca le-am dedus, intuit in mare(sau ocean!)…
Melanie draga, am mai tot scris eu in anii trecuti despre una-alta si e posibil sa se fi intamplat cum spui tu, motiv pentru care despre unele lucruri scriu rar. Dar nu stiu ce m-a gasit aseara…De fapt cred ca am fost provocata. Am lucrat pana tarziu si pe urma m-a apucat scrisul brusc. Si in loc de trei randuri au iesit multe. Ideea este ca eu sunt reala in viata privata si nu-mi place sa fentez pe nimeni. Eu asta sunt (bine, n-am spus chiar totul
“Je suis comme Je suis,
” (citees de ma memoire).
Je suis faite comme ca,
Quand j’ai envie de rire,
Que je ris aux eclats
En ce qui concerne mes priorites, pourquoi pas vivre un peu mieux? Dans des limites, bien sur…
Ai memorie poetica, bag seama…
N-aveam cum sa-ti cunosc acest CV impresionant, mais “mieux vaut tard que jamais ou pas du tout”…
@”pk NE pas vivre un peu mieux?”…
exactement, chiar spre foarte bine…
Cat despre limite, noi-insine ni le fixam, cand nu ne-o ia inainte societatea…
Mi se mai intampla si mie, stii tu…cat despre CV, se vede ca nu ma citesti de mult timp
Apropos de “mieux vivre”, de exemplu: anul trecut a fost pentru prima data in viata cand am mers in vacanta in afara tarii, altfel am mers numai in delegatii de serviciu cu program infernal pe zile, ore, orase, tari, etc. Intre avioane, up&down de nu mai stiam de mine. Si cu genti de mostre in anexa
Te-ai prinsulescu: e vorba de “déformation professionnelle”…
Trebe sa recunosc, “onorata instantza vesnic-verde”(LOL!) ca desi am calatorit pe multe meridiane, NU am dormit niciodata la vreo ambasada sau consulat, nu intentionam, n-avem astfel de planuri “diplomatice”… C’est grave, docteur-Elly?!
Ah, ce-mi place expresia “delegatii de serviciu”…
Sigur ca te-nteleg intre a iesi din tara on business trip si on vacation… alta gasca, in alta traista!!!
Sa deduc oare ca ai renuntat la sofat=condus definitiv?!
Conduc de “n” ani, pentru ca-i UTIL, nu-s fan-a volanului, dar aici si mai ales in America de Nord, daca nu conduci, esti “dead”=legat de maini si de picere… I’m serious.
Iti dai seama ca nu dormeam de placere acolo, era un “must”!
, caci la noi nu se incuiau camerele niciodata 
Asa erai mai bine supervizat, faceai economie de valuta (adica erau tarife agreate, in barem, banii ramaneau in tara, nu-i dadeai capitalistilor, erai supravegheat mai bine, inclusiv in bagaje
Vrei sa-ti mai zic???:D
Asa, te stia toata lumea, dadeai mana cu lumea buna, participai la evenimente si nu numai…dar n-aveai breakfast inclus in pret!?!? Automat primeai pachete si scrisori la plecare (ceea ce era interzis!).
Nu conduc, asta e…
multumesc pentru cadou,o zi minunata
Aha, “iepoca de aur”, daca-i musai, cu placere…
Deh, cum am fost rebela din liceu si-am refuzat sa devin membra-pcr=pile-cunostintze-relatii, ca si raposata mea maman, te las sa-ti imaginezi ce “bine-rau” ne-a fost… brrr&grrr!
Cum ai pomenit ambasade si “lume buna”(what&hellooo!), afla ca am stat la coada la Ambsada-ro la Paris, IN STRADA, cu ani in urma, iar langa mine era George Zamfir care venise sa renunte la cetatenia-ro!!! Securistu’ de la ghiseu l-a recunoscut si l-a poftit inauntru, dar GZ a refuzat categoric si a completat formularele pe parbrizul unei masini stationate acolo… eram cu o prietena franceza careia nu-i venea sa creada ca faceam coada AFARA, in strada!!! Se intreba daca si pe vreme ploioasa sau/si rece se statea tot pe trotuar, etc… Bien sûr!!!
Cu mare placere, Tavi!
Si eu am fost rebela in liceu, in facultate, dar in “comertul exterior” trebuia sa fii cuminte, nu in acceptiunea prosteasca a cuvantului, in cea inteligenta. Si fara compromisuri prea mari
Cat despre GZ eu nu l-am inteles niciodata prea bine, dar e problema lui de ce…
GZ era calm si politicos, dar scarbit de presiunea nemernicilor securisti asupra parintilor sai deja in varsta si a rudelor de sange… i se confiscase si casa din Bucuresti pe-atunci!!! Cand a auzit ca renuntarea la cetatenie costa 3000 FF, suma importanta, a “crizat” efectiv:”cum doamna, sa le dau atatia bani acestor nenorociti comunisti?!” etc…
Daca alegeai sa ramai in afara iti asumai riscuri si consecinte in deplina cunostinta de cauza. Aveai de ales…acum se iese liber si uite ce s-a intamplat! Deci cum e mai bine?
@”acum se iese liber si uite ce s-a intamplat! Deci cum e mai bine?”
Ce sa-nteleg, Elly ca regreti “iepoca de aur”?!…
Cand nu-mi dadeau voie sa ies nici in Bulgaria sau Ungaria, pe motiv ca nu eram membra-pcr, ca aveam studii superioare, dar nici-o alta “garantie”… cei care au profitat de regimul cizmarului scornicit, profita in continuare, ei si ai lor!!!
Mai devreme, in masina, la o mare intersectie toulouseana am fost din nou “asaltata” de o rroma, care era sa-si inghita limba cand am intrebat-o:”tot aici sunteti?… de ce nu va intoarceti in Romania?!”
Melanie, urasc formularea asta provocatoare! Chiar nu ma asteptam de la tine s-o faci! Ce sa regret???
E problema fiecaruia ce-a facut inainte si ce face acum.
Iar povestea cu pcr-ul e falsa… Iarta-ma ca-ti spun.
Toata lumea vorbeste in clisee. Dar adevarul fiecaruia nu este un
cliseu, eu asa zic.
Ai impresia ca romii sunt oamenii mei? Te inseli! N-am nimic in comun cu ei! La asta ma refeream cand spuneam ca acum se circula liber! Dar in fine, tu intelegi lucrurile cum vrei.
Si nu e prima data cand mi-o servesti cu romii, chiar ma deranjeaza.
Vin la miezul nopţii abia, şi, cer scuze, cum nu mă simt prea bine, medicaţia mă adoarme când mi-e scrisul mai dihai, hai, hai…
Vin cu daruri, unui Om Minunat :
Închinare
Adolescenţii, bărbaţii, bătrânii
aspiraţia, rodnicia, împlinirea
vârste trecându-şi puterea, arborele
din cele opt ore – ale zilei de muncă.
Mai mulţi fii ai pământului ţării,
ce fericire!
Ei fac să răsară-n opt ore sfera
întreagă a Timpului!
( Nichita )
respecte şi preţuire,
Sibilla
Draga Sibilla, nu-ti face griji, imi pare tare rau ca nu te simti bine!
Iti multumesc frumos pentru daruri ca de obicei.
Iti doresc sa-ti fie bine tie si familiei Tale!
[...] Plusuri si minusuri [...]