Azi mi-am amintit de primul drum pe care l-am facut la mare cand eram copil. Cred ca am mers cu personalul, caci aveam impresia ca nu mai ajungem niciodata. Undeva la Techirghiol sau la Eforie Sud am fost atunci pentru ca parintii preferau baile de namol. Cred ca atat de oribil mi s-a parut malul acela negru care miroase urat incat de atunci niciodata n-am acceptat gandul de a-mi da cu asa ceva pe piele. Cat despre oamenii mascati in cel mai grotesc mod, manjiti cu mal din cap pana-n talpi, etalandu-si goliciunea negricioasa la soare in cele mai bizare pozitii, ce sa mai zic…Ii poti vedea si acum din tren cand mergi catre mare.
Se vindea mal negru si pe plaja din Olimp sau Neptun, Mamaia sau Venus. Si cand ii vedeam pe romani cum isi innegresc reciproc umerii si tendoanele, genunchii si fruntile, burtile si coatele aveam senzatia ca ma aflu undeva intro Africa deghizata.
Acum eu nu contest beneficiile tratamentului cu malul cel negru pe care-l vand tiganii pe plaja, dar sa stai cu mizeria aia care crapa pe piele, la soare, mi se pare destul de grotesc.



atunci nu-ti spun cu ce ma indeletnicesc de cateva zile incoace. doar ca, la complexul balneo unde ma indeletnicesc cu ce NU iti spun, exista un loc special pentru asa ceva, sa nu se sparie copiii si alte persoane sensibile la negru, mil, crapaturi.
Fratele meu cand era mic ii numea OMUL NEGRU pe bietii reumatici si, pentru ca ai mei si-au pus in cap sa il lase pe plaja o jumatate de ora cat mergeau ei la solariul unde apareau polonezii cu lucruri de vanzare, i-au zis sa ramana pe cearsaf, altfel apare omul negru. Acolo l-au gasit, dupa 10 minute, cat au fost plecati.Tineri iresponsabili!
Deci te dai cu namol!!! Te-am prins Monica!
la genunchi, maică, sa nu pârâie la iarnă la schi, iar.
acu’ sa ti-o spun p’aia dreapta si eu urmeaza sa fac fizioterapie la un genunchi si trebuie mai nou si la un calcai…dar nu cu namol!!!