Cred ca scrisul in jurnalele virtuale m-a ajutat sa recunosc ceea ce ignorasem in ultimii ani: sunt un om cu sentimente si trairi intense si desi ani de zile am trait abrutizat, obligata fiind sa-mi inghit cuvintele, sa-mi cenzurez pornirile, sa ma sufoc de dragoste fara sa ma manifest in nici un fel special, n-am incetat sa simt. Am redescoperit acest lucru mai timid cu patru ani in urma, iar de anul trecut m-am dezinhibat datorita marturisirilor facute in virtual.
Nu trebuia sa-l citesc pe Octavian Paler ca sa stiu ca se poate trai frumos oriunde si oricand, mai ales la malul marii.
Elena,asa si trebuie sa fii,o zi buna Tavi:)
Tavi, tocmai am citit ceva deosebit de frumos. Virtualul asta…:)
Nu pot decat sa te sustin, sa te admir si sa te indemn sa fii mereu tu insati!
Pescarus drag, iti multumesc:)
Imi esti mereu alaturi:D