Inainte de ’89 industria textila insemna productie de tesaturi, stofe, covoare, tesaturi confectionate, tricotaje si confectii.
Tesaturi se produceau din bumbac, celofibra, viscoza, matase naturala si artificiala, in si canepa. Destinatia tesaturilor era lenjeria de pat, fete de masa, decoratiuni interioare, imbracaminte de vara. In afara bumbacului care se importa vrac, celelalte materii prime se produceau in tara, respectiv celofibra, inul, canepa si fibrele artificiale erau produse la Savinesti. Se importa de asemenea lana pentru stofe si covoare.
Existau filaturi in care pornind de la materia prima vrac se produceau fire, iar acestea erau transformate in tesaturi cu utilaje care datau din anii ’40-’50. Dotarile industriei textile romanesti la acea vreme erau vechi, dar functionau ca in orice industrie textila cu traditii.
In industria tricotajelor dotarile erau de asemenea vechi, destul de invechite moral, dar se produceau in anii ’80 pulovere din fire acrilice (PNA), tricotaje din bumbac, din PNA/bumbac si din fire poliamidice sau polyester.
Toate aceste produse realizate in conditii destul de precare se exportau in Franta, Italia, Anglia, tarile nordice, Grecia, Cipru, Austria, SUA, Australia, Kuwait, Iraq, Abu-Dhabi, Romania fiind cel mai mare exportator din sud-estul Europei.
Fostul URSS si China erau debusee foarte importante pentru tricotajele romanesti.
In industria confectiilor Romania avea traditie inca din anii ’60-’70.
Tehnicienii romani, inginerii textilisti stiau sa copieze, sa adapteze orice model pornind de la o simpla schita pe hartie. Nu degeaba firme importante din Europa ca Steilmann au venit in Romania si au facut productie aici.
In sectiile de creatie se reproducea orice model fara costuri suplimentare, se construiau tipare, fise de dimensiuni. Industria textila romaneasca era performanta in primul rand prin istetimea oamenilor care erau implicati in sistem si datorita faptului ca exista interesul ca aceasta industrie sa existe.
(Va urma).
Comentarii recente