M-am nascut in casa Coanei Didina Fulfuc si am copilarit pana in clasa a treia in casa Doamnei Klear, adica vis-a-vis. Pana aici nu am adaugat nimic neadevarat, am spus numai si numai adevarul. Dar de-aici incolo incepe adevarata poveste cu aroma de bulion de rosii date prin masina si fierte in curte in oale mari, cu miros de ardei copti si vinete coapte din care se facea zacusca. La radio se cantau melodii din muzica popoarelor, mereu aceleasi, in fiecare zi. Urma teatru radiofonic, cotele apelor Dunarii, muzica populara, muzica usoara, Noapte buna copii, Buletin de stiri si cam asta era pana a aparut televiziunea. In prima seara cand s-a instalat televizorul in casa a fost un film sau o piesa de teatru, ani de zile mi-am amintit titlul, dar acum l-am uitat si n-am pe cine sa intreb acum cum se numea piesa sau filmul de-atunci.
Seara stateam in curtea casei si ne jucam in felul nostru pentruca nu eram lasati afara sa ne amestecam cu restul copiilor din vecini.
Pe urma ne-am mutat la bloc in Drumul Taberei si-a inceput o noua era in evolutia noastra spre adolescenta. (Va urma)

Forevergreen draga, cat de duios te pricepi sa evoci timpul amintirilor, ce aroma teribila au imprastiat aburii aceia irezistibili ai bulionului de rosii si ai ardelior copti !
Imi aduc si eu aminte secvential tot felul de momente unice din caruselul copilariei, cu nostalgie.
Nu te mai necaji, iti vei aminti titlul acelei prime ecranizari televizate, cu siguranta. Eu nu am fost martora acestui eveniment, cand m-am nascut, in casa parintilor deja exista televizor.
Astept cu emotie sa-ti continui foiletonul unic si fascinant al tineretii.
Pentru tine, o dedicatie speciala, draga prietena !
O Duminica frumoasa, alaturi de toti cei dragi sufletului tau !
Pescarusule ma bucur ca faci parte acum dintre prietenii cu care depan amintiri, te mai astept cu drag:)
Iti multumesc pentru dedicatie, imi place Dan Bitmann Foarte mult. Am s-o postez acum.
Iti doresc o Duminica frumoasa si tie!
PS: Cum se potrivesc lucrurile, am fost acum cu copiii la cumparaturi cu totul intamplator, numai noi.
Da, multe secvente si franturi de viata constatam ca se imbina perfect pe conturul schitat fugar de traiectoriile noastre.
Ma bucur mult ca ti-am oferit acest dar si ca a avut un ecou atat de frumos in sufletul tau.
Iar prietenia care ne leaga s-a cladit de ceva timp, depanarea amintirilor este un rasfat special pentru ea
Pescarusule, sa stii ca pe puiul de blog MySweetNothings am mai adaugat cateva nazbatii in poveste, am vrut sa modific o liniuta si m-au napadit amintirile brusc…Am trisat, recunosc:)