Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Aseara ne-am decis sa facem drumul de la mare, de la bungalouri pana-n city. Stiam ca trebuie sa mergen prin padure, pe drumul de masini. Pana aseara facusem drumul numai cu masina, aparent simplu, cu serpentine, dar nu imposibil, vreo doi kilometri.
Jumatate de drum, am fost insotiti de o alta pereche, totul a fost OK, am ajuns la Avis, panoul pe care il stiam si pe urma au inceput cautarile. Am recunoscut Supermarketul Selenis de unde mi-am luat sampon si pe urma am ratacit drumul cu gratie. Am intalnit niste greci super simpatici, care dupa ce au facut o conferinta intre ei de la un geam la altul ca sa localizeze vila Iris a lui Costas, a carui nevasta e bruneta, nu e blonda si al carui nume de familie nu il stiam, iar stradutele n-au nume, n-au numere si asa mai departe…s-au hotarat sa ne conduca pana acolo, chiar au scos masina din parcare, dupa ce s-au schimbat de pijamale. Iar domnul grec stia numai greceste, deci Kali nihta si God bless you, au fost urarile mele fata de un gest pe care putini necunoscuti il pot face. Dar intotdeauna in viata atunci cand apar ingerii pazitori, lucrurile se rezolva. Asa a fost si aseara.
Dimineata asta am pornit cu un elan dublu sa reconstituim drumul, dar dupa ce am ajuns aproape de port ne-am dat seama ca e exact in sens opus. N-am vazut nici un taxi, desi am inteles ca exista. Dar ne-am propus sa facem miscare, sa vedem si imprejurimile, asa ca ne-am concentrat si am reusit. Drumul pana la mare nu ne-a luat mai mult de douazeci de minute, dupa ce am irosit trei sferturi de ora.
Drumul de munte e ca la Paraul Rece, sau la Predeal, dar copacii difera, sunt maslini, smochini, un fel de conifere. Soarele arde astazi, am intrat un pic in mare, marea e foarte curata.
Acum avem treaba si au venit copiii sa vada ce facem aici. Sunt niste copii simpatici care urmaresc tot ce face pictorul. Vin sa numere tablourile, sa ia bomboane si se uita pe geamul de-afara ce facem. Eu cu computerul. (Va urma)