Era destul de populat in orele amiezii. Multi rolleri intre 5 si 50 de ani se plimbau pe alei. Am intrat pe aleea dinspre Arcul de Triumf, am ajuns la Expo Flora, apoi la lac si retur pe la intrarea/iesirea dinspre Televiziune.
La Expo Flora, pe dreapta era o expozitie de pictura in ulei: flori si peisaje, inclusiv Manastirea Voronet in culori pastelate.
Parcul arata frumos ingrijit, cu flori inca in viata: dalii, trandafiri pitici, craite, iarba era verde si deasa. Mirosea a iarba cosita proaspat, a pamant, a aer curat.
Am vazut si cateva casute de la Muzeul Satului, m-am apropiat de gardul metalic si am privit casele vechi, innegrite de vremuri, cu cerdac si cu perdele cusute de mana de femei care nu mai sunt demult printre noi, cu locul de sub casa unde se tin lemnele si cocenii de porumb pentru foc, cu capite de fan, cu povestile la gura sobei in serile lungi de iarna cand nametii de zapada acopera totul. Cand vad casele de-acolo, ma intorc in timp la copilarie, la unica mea vizita la tara la bunici…
In fata la Expo Flora, acolo unde sunt cele doua bazine cu arteziene am observat in ghivece niste arbusti a caror coroana a fost transformata in delfini, cerbi si parca mai era ceva, dar momentan am uitat ce; am sa revin.
Lume multa, de toate varstele, de toate etniile, de toate religiile, in Herastrau se vorbeste in toate limbile straine.
Majoritatea celor care se plimbau prin Herastrau erau imbracati sport, casual, mai putina lume incotopenita de promenada cum era pe vremuri. Se vindeau floricele, sucuri, vata de zahar roz, pasari cantatoare, catei latratori si altele.
Toate artezienele functionau. Ati observat? In Bucuresti s-au reparat “tasnitoarele” pe strazi si prin parcuri, de ani de zile n-au mai functionat.
E un fel de emulatie peste tot: cine construieste mai multe gradinite sau “After School”, cine planteaza mai exotic, cine pune bancute shic, cine pune pietrutze albe mari cu pietrutze albe mici in mijloc, cine pune decoratiuni mai sofisticate, etc.
Bucurestiul a ajuns un mare contrast, iar contrastul asta cand se mareste, cand se micsoreaza, e asa, ca un fel de pata de petrol in mare.