Ati facut vreodata o negociere live, adica tratative cu tot dichisul, pe bune?
La teorie vad ca stam bine, practica ne omoara.
Mi-am amintit de dimineata o intamplare hazlie, care n-are legatura directa cu ce-am scris mai sus, poate indirecta.
Deci plecam intr-o delegatie de contractare, care presupune negocieri multe si marunte, sau lungi si obositoare, paguboase sau eficiente, etc. In fine.
BRCE, sau BANCOREX, care nu mai e de mult, luase in acel septembrie o decizie unica.
Sa scape de maruntisul adunat pe la shop-uri pe la mare, in sezonul estival.
Si uite asa ne-au dat cate un saculet de valuta in moneda de metal.
Cred ca aveam un saculet de vreo 750 grame, care bineinteles ca a bazait la aeroport la control. Cand am explicat ca este valuta cu care plec eu in delegatie de contractare in tari straine toti vamesii au facut ochii mari. Cred ca eram prima, sau am fost singura care am plecat cu saculetul dupa mine.
Mi-era cam jena, ce-i drept, dar ce puteam sa fac. In avion mi-am facut planuri: am deschis saculetul si am extras niste monede, just in case, un telefon, un carucior de bagaje, un taxi. Cred ca l-am fericit pe soferul de taxi, care a fost convins ca sunt americanca, nu stiu de ce nici in ziua de azi…
Pana la urma am vorbit a doua zi cu prietenii mei suedezi, i-am rugat sa ma ajute si am lasat saculetul la secretara firmei. Ea a fost la banca si a schimbat banii pentru mine. Ia imaginati-va cum ar fi fost sa ma prezint eu, o straina, cu saculetul la banca.
Ati observat poate ca n-am amintit nimic despre umilinta. Ma intreb doar cine o fi luat atunci decizia asta tampita. De fapt uitasem toata povestea asta dar un comentariu primit pe undeva mi-a amintit de ea.
[...] Cu saculetul de bani la vama, la control [...]