Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

8 Responses to “Parfum de mare cu aroma de mosc”

1. Pescarusul argintiu Spune:

   iunie 22, 2008 at 9:30 am

   Forevergreen, pescarusul din mine tresare de nerabdare sa ajunga la malul marii si sa lase un tipat de incantare ghicind pestisorii ascunsi dupa o creasta de val
   Ai avut un tablou superb in fata ochilor, dar spune-mi daca ai cules scoici de pe plaja, daca nisipul era prietenos si daca mai ales, erau valuri ?
2. forevergreen Spune:

   iunie 22, 2008 at 3:18 pm

   Sa stii ca sotul meu a ingrijit trei zile un pescarus ranit la malul marii. Pe urma, a disparut de pe plaja.
   Am cules scoici, nu foarte multe, care au aparut pe nisip dupa ploaie si furtuna. Erau niste fulgere care brazdau cerul, iar la etajul 6 a fost cam stranie experienta.
   Am umblat desculta pe nisip destul de mult, suportabil, daca ocolesti pietrele…
   Inainte si dupa furtuna au fost valuri, dar nu exagerate.
3. Pescarusul argintiu Spune:

   iunie 22, 2008 at 4:45 pm

   Minunat gest ati facut cu ingrijirea pescarusului ranit
   Cu siguranta ca dupa ce s-a mai inzdravenit si-a luat zborul, cautandu-si probabil fratii…
   Fapta voastra buna va fi rasplatita cu prisosinta, vei vedea
4. forevergreen Spune:

   iunie 22, 2008 at 6:34 pm

   Draga mea, sotul meu hranea si catelusii de prin zona. Era o familie cu un puiut negru pe care o urmaream de la balcon. Era o delectare pentru noi.
   Pescarusul ranit ne-a iesit in cale in prima zi cand am mers pe faleza. Cred ca ne astepta, aflase ca venim…
5. Pescarusul argintiu Spune:

   iunie 22, 2008 at 7:39 pm

   Impresionanta intamplare, dar de la un timp m-am obisnuit sa gandesc ca de fapt nimic nu e intamplator in viata…
   Bietul pescarus, s-o fi ciocnit de una din stancile de langa tarm, altfel cum sa se fi ranit ? Aripa era atinsa sau piciorusul ? Cu ce l-ati hranit timp de 3 zile ?
   Poate ca s-a domesticit si l-ati invatat sa guste din merindele omenesti
6. forevergreen Spune:

   iunie 22, 2008 at 7:59 pm

   Da, am ajuns si eu la concluzia asta, nimic nu ma mai surprinde.
   Pai, in prima zi, nu s-a lasat pana nu i-a dat in cioc viermi, rame, etc…(Eu muream si inviam de sila…) Pe urma de la micul dejun, mezel sau sunca feliate subtire, cu paine, alge, apa in permanenta, il mai uda si pe pene, pe cap sa nu se insoleze. Cred ca la un moment dat pescarusul ne recunostea, dadea cu ciocul in galetusa de apa, facea prostii…
   La picioare avea ceva, nu se putea deplasa decat foarte greu; in prima zi nu se misca de loc, pe urma reusea sa se ridice si sa se miste putin.
7. Pescarusul argintiu Spune:

   iunie 22, 2008 at 8:36 pm

   Draga Forevergreen, ati salvat un suflet nevinovat, ati avut rabdare si staruinta sa-l readuceti in arealul lui de supravietuire…
   Lucru care-mi intareste convingerea ca sunteti niste oameni deosebiti, care va meritati unul pe celalalt
   Toata admiratia si respectul pentru fapta voastra de adanca omenie !
8. forevergreen Spune:

   iunie 22, 2008 at 8:48 pm

   Draga mea, sper si eu din toata inima sa-si fi revenit. Cand ne-am dus seara si am descoperit ca nu e acolo unde-l lasasem la pranz, ne-am gandit la ce-i mai rau, dar sper sa fie bine.
   In ultimii ani am salvat si noi animalute, am facut ce am putut. De aceea ne-am desprins destul de greu de Bucuresti. Tot greul cu hranitul animalutelor a ramas in sarcina copiilor.

Lasă un răspuns Cancel reply

Introdu comentariul tău aici...

Fill in your details below or click an icon to log in:

Email (necesar) (Address never made public)

Nume (necesar)

Pagina web

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Twitter account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Schimbă )

Anulează

Connecting to %s

Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email.