Cand valurile se loveau de mal, cand stelele luceau pe cer, cand trupurile dogoreau caldura inmagazinata peste zi, cand respiram aerul salciu al marii, cand gandul ne ducea departe, cand eram la inceputul aventurii care se cheama viata.
La Costinesti, la Eforie Nord, la Mamaia sau la Neptun, oriunde am dansat la malul marii am simtit la fel.
Am iubit marea cu tot ce are frumos de oferit.
Puteam sa stam ore intregi pe nisip, privind marea cum se zbuciuma si se agita. Zgomotul valurilor iti patrunde-n simturi, te urmareste in somn dupa ce pleci de-acolo.
Vantul care adie dinspre mare iti ravaseste parul, iti invalmaseste gandurile, te mangaie cu adierea lui, te face sa te lasi in voia soartei, sa te abandonezi clipei, sa nu-ti mai pese de a doua zi, sa nu mai conteze nimeni altcineva. Sunt momente unice, cele traite la malul marii, cand bucatele mici de scoici ti se lipesc de piele si-ti lasa urme.

Comentarii recente