Puteti accesa aceasta adresa: Un pictor pe zi: Salvador Dali
Va dorim vizionare placuta.
Drama pe Himalaya mai 25, 2008
Alpinistul timisorean Horia Colibasanu se afla intr-un spital din Katmandu, acuzind degeraturi si probleme din cauza lipsei de oxigen. El si-a riscat viata incercand sa-l ajute pe colegul sau spaniol, Inaki Ochoa de Olza, care din nefericire a decedat.
Cei doi au incercat sa cucereasca varful Annapurna din Muntii Himalaya. Ei au avut probleme la o distanta foarte mica de virful Annapurna, dar au fost nevoiti sa se opreasca pentru ca alpinistul spaniol a fost grav afectat de o leziune cerebrala complicata de un edem pulmonar. Starea lui s-a inrautatit si, chiar daca au coborit tabara de la 7.400 de metri, au fost nevoiti sa se opreasca, pentru ca starea lui Inaki Ochoa era critica, acesta nemaiputand sa vorbeasca sau sa mearga.
Horia Colibasanu a stat cu Inaki la 7.400 m in conditii deosebit de grele, desi avea degeraturi. In cele 4 zile cat a fost doar cu Inaki, Horia a trebuit sa il hidrateze si sa ii ofere medicatia necesara acestuia din urma, sub indrumarea telefonica a unei echipe de medici constituita in Navarra, localitatea de origine a lui Inaki.
Sursa: 9AM
Aproape in fiecare zi Marius Vintila de la Radio Guerilla intra in direct cu Horia Colibasanu pentru detalii despre expeditie in direct. Uneori lipsa semnalului nu permitea legatura. Acum legatura s-a intrerupt.
“Crazy loop”, Dan Balan ex-Ozone mai 24, 2008
La Maruta intr-o emisiune Balan ex Ozone isi prezenta noul clip filmat la Hollywood. La un moment dat vine vorba de tanti Ludmila, respectiv mama lui Balan, care a fost cu ceva timp in urma in emisiunea lui Maruta. La intrebarea: de cate ori ti-a fost cerut telefonul mamei tale, Balan raspunde, numai tu mi l-ai cerut si-apoi isi aminteste ca vroia de mult sa-l intrebe ceva pe Maruta.
Intrebarea suna cam asa: este adevarat ca tu ai aranjat ca mamei sa i se ridice fusta la spate cand s-a ridicat de pe canapea? Maruta cred ca s-a inrosit si a negat vehement. Adevarul este ca ma uit destul de rar la emisiunile de la Pro, dar pe aceea cu tanti Ludmila o vazusem intamplator. Si pentru ca aceasta mama a lui Balan arata foarte bine si se imbraca cu fuste foarte scurte, intr-adevar a ramas cu fusta agatata si ridicata la spate, chiar m-a surprins faptul ca nimeni nu a transmis in nici o casca, nimeni nu a atentionat-o pe tanti Ludmila sa-si ajusteze fusta la spate, atunci cand canta live in emisiunea lui Maruta. Daca pe Balan l-a preocupat acest lucru, inclin sa cred ca nimic nu e intamplator, iar faptul ca mama lui a fost lasata sa defileze prin studio cu fusta ridicata a facut deliciul emisiunii si a contribuit la rating.
Intotdeauna mi-au placut domnii mai 24, 2008
Circarii niciodata nu mi-au fost pe plac. Cred ca de mica am fost intransigenta si ar fi imposibil sa ma mai schimb acum. De fapt nici n-am de ce. Un om normal are niste valente si nu vorbim de omul de pe strada care poate nu stie ce inseamna sa optezi. Parerea mea este ca mai intai gandesti, pe urma actionezi, dar poate sunt absurda, sau prea serioasa, sau prapastioasa. Nu pot sa imi explic cum declanseaza unii oameni adevarate degringolade, iar dupa ce-si dau seama ca nu au nici o sansa, revin cu seninatate de unde au plecat.
In situatii similare mi-ar fi cam jena sa revin in forta, dar se pare ca unora chiar nu le pasa.
La urma urmei e blazonul lor in joc, sau poate nici nu au asa ceva.
Jocul de-a iubirea mai 24, 2008
A fost odata un om care s-a indragostit de o himera. Himera i-a cauzat mari depresii omului indragostit de ea, caci l-a lasat sa spere ca-i va impartasi vreodata sentimentele.
L-a amagit cu vorbe de el intelese numai. L-a ademenit cu farmece numai de el descoperite si pe urma l-a abandonat tristetii si disperarii.
Toti apropiatii omului indragostit au blamat-o pe ea. Ea a plecat fara sa lase vreo adresa sau vreo urma, dar ii mai trimitea cate un semn omului din cand in cand. A venit si ziua cand s-au intalnit. El a umplut-o de cadouri si de dragoste. Ea i-a promis marea cu sarea, sau cel putin asa a interpretat el, toate semnele primite de la ea.
Apoi himera a disparut pentru eternitate, iar omul sufera si se intreaba: oare a meritat?
Oare s-a indragostit de cine trebuia? Sau a ales gresit?
Sunt uimita mai 24, 2008
Nu pot sa inteleg cum isi curbeaza unii spatele si incep sa laude acolo unde pana ieri au tot scuipat. Pentru atata perfidie nu am cuvinte potrivite, nu pot sa inteleg.
Am fost aseara sa vizitam Galeriile de arta deschise toata noaptea mai 24, 2008
Pot spune ceva despre un evident fiasco. As folosi proverbul cu pomul laudat, noi chiar ne-am dus cu sacul.
Auzisem la radio ca se dau harti la Carturesti. Pe drum am intalnit trei fete, una avea o harta a galeriilor, fericita. Zicea ca a luat-o de la libraria Eminescu. OK, ne-am zis, dar hai sa mergem la Carturesti. La orele 22,00 libraria era inchisa, un grup de tineri aflati afara habar n-aveau de harti. Din ce stiam noi si din ce stiau ei puteam sa facem si o harta, important e ca ne-am simtit bine impreuna. In galeria Carturesti din subsol, atmosfera era OK, se vindea ceai si cafea, peretii erau acoperiti cu schite din benzi desenate, era ceva atmosfera, pe un ecran se pregatea proiectarea unui film de pe calculator. Asa ceva avem si noi acasa, ca doar platim degeaba un abonament scump la UPC, deci ne-am hotarat sa iesim la aer curat si sa ne incercam norocul. Cat am mai stat afara, lumea continua sa vina la Carturesti, sa constate ca e inchis.
Cand am trecut pe langa galeriile Simeza, tocmai se inchidea. Galeria Orizont ( sau ce-a mai ramas din ea era inchisa). Ca sa ne fi dus de nebuni pe Selari, sau pe Maria Rossetti, sau pe Eminescu, in cautare de galerii de arta, fara harta, chiar nu merita.
Asa ca ne-am multumit cu o plimbare pe Magheru, am vizualizat vitrinele magazinelor de pe partea stanga, Teatrul Notarra, banci, magazinul de pantofi al lui Mihai Albu, iar banci, bijuterii. La Libraria Noi, nici o activitate.
Asa ca ne-am retras la metrou si ne-am intors acasa unde oricum ne-am petrecut timpul mult mai bine.
Am aflat ca un card Maestro ma asteapta mai 23, 2008
E gata din iulie anul trecut si eu n-am stiut de el. Un card de credit cadou de la o banca unde sunt client vechi. Noroc ca am aflat intamplator. Ma duc sa-l iau, nu?
Imagine de ti se taie rasuflarea mai 23, 2008
Predeal a fost pentru mine douazeci de ani un fel de a doua casa. Mergeam acolo de cate ori se putea, acolo au stat parintii o parte din viata lor. Acolo mergeam in zilele libere si in vacante. Drumul pe calea ferata il stiam pe dinafara. Pe sosea, pe serpentine, drumul e mai aventuros, dar l-am parcurs si pe acesta poate de zeci de ori. Muntele pentru mine inseamna amintiri frumoase dar si multe amintiri triste. E un amalgam de sentimente despre care mi-e greu sa scriu. Am sa o iau incet si cand voi fi in masura, am sa povestesc mai mult.
In imaginea de sus e dimineata la munte vazuta de la balcon din Cabana Vanatorilor de la etajul 2.
Se ridica ceata dinspre oras spre culmea muntilor. Natura stralucea de verde, soarele se ridica pe cer.
Apusurile de soare pe care le-am trait de atatea ori in Predeal erau superbe. Soarele fugea sa se ascunda in spatele dealurilor din spatele casei noastre.
Comentarii recente