Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Cu cativa ani in urma, trei prietene s-au hotarat sa deschida impreuna un restaurant. Desi ele au incercat sa tina totul secret, la inceput, zvonurile au circulat repede, pentru ca traim intr-o lume mica atunci cand e vorba de gossip, adica de barfa.
Dupa ce au facut inaugurarea oficiala, in cautare de clienti permanenti, au inceput sa invite prieteni, colegi. S-au dus fetele de vreo doua ori de Ziua femeii, pe urma au preluat initiativa de a organiza acolo fortat intalnirea noastra anuala, cu colegii de facultate. La inceput am ezitat; mesaje, e-mail-uri, presiuni.
Pana la urma am hotarat sa ma duc la intalnire. Am fost la Unirea la salonul de coafura, unde costa scump, dar degeaba, am ajuns la restaurantul cu pricina cu taxi-ul, tocmai in momentul in care se servea sampania in curte. Pupat lumea in curte in vazul calatorilor din tramvaie si masini, sub umbrelele dedicate momentului festiv. Mese si banci de lemn in curte, arata bine. Toata lumea fericita, cei cu pozitii inalte, venit-vazut-pupat-plecat, ca doar ei stau cu noi numai cand nu sunt in top, altfel sau nu vin deloc, sau stau putin.
Am intrat in cladirea veche care adapostea restaurantul, inauntru era racoare si bine, mesele erau aranjate cat sa incapem toti. Am platit suma stabilita si ne-am asezat la mese, ca de obicei, dupa simpatii, dupa preferinte, dupa interese, etc.
Am nimerit relativ bine, cu exceptia unei fete care a stat in fata noastra si ne-a capiat cu subiectul ei forte, turismul de grup, ea fiind ghidul, ceea ce nu ma interesa catusi de putin.
Ne-am ridicat la bufetul suedez pentru antreuri: cel mai sarac bufet de salate pe care l-am vazut vreodata, cu morcov taiat in serpentine subtiri, din abundenta. La inceput am crezut ca e smoked salmon, da’ de unde. In fine, cu cate-o maslina, cu cateva fire de salata, rosie, cascaval ne-am asezat la masa. Atunci toata lumea a inceput sa comande bauturi, acestea urmand a se plati separat de suma pe care tocmai o platisem. Mi-am comandat o apa plata la 1/2, care a venit repede. Ceilalti se asociau la vin, bere, etc., treaba lor. Nici n-am inceput bine sa beau din apa, cand in dreapta mea, vine un baiat, se apleaca la urechea mea si intreaba:
- Platiti acum, sau mai tarziu?
Prima data n-am inteles ce zice, l-am pus sa repete, dar el o tinea cu plata. Atunci il intreb:
- Cine te-a pus sa ma intrebi acest lucru, acum, patroana?
La care baiatul, mi-a raspuns cu sinceritate, citand-o pe patroana:
- Bea, plateste.
Am ramas consternata, eram la inceputul festinului, platisem fara sa mananc nimic, nu ajunsesem sa musc din morcov si trebuia sa platesc amarata aia de apa plata, ca nu cumva sa fug pe usa fara sa platesc. Mi-am propus sa-i dau banii pe apa si sa plec de-acolo la plimbare, dar bineinteles ca amicii mei, dreapta-stanga m-au rugat sa ma calmez, ca nu e cazul sa ma supar, ca baietii nu stiu sa vorbeasca cu clientii, bla, bla,…Si toata lumea a patit la fel.
Aveam sa le impart niste invitatii la un eveniment, motiv principal pentru care am rabdat impolitetea, ca sa nu-i zic prostia si am ramas. Asa de prost am mancat atunci, ca am si uitat ce. Si se intampla acum doi ani. Desertul mi-l amintesc. A fost inghetata, am iesit afara, in curte, am mancat inghetata, am barfit, ne-am amintit de iubirile din facultate, am asteptat sa se insereze si pe urma am plecat.
Mi-a lasat un gust amar povestea asta, ca doar eram intre colegi si prieteni, dar meschinaria se plateste, dupa cateva luni au inchiriat restaurantul, n-au rezistat.