cabral.ro » Blog Archive » Pro bono. Propunere. // aprilie 19, 2008 at 8:58 am
Superofertă de advertising
“Superoferta de advertising” de la Nenea Cosmos,
Cabral propune o campanie de publicitate platita pe blogul sau, conditionata de donarea banilor in scopuri caritabile catre case de copii din Romania.
O initiativa laudabila de la Cabral via Nenea Cosmos
Discriminarea este o practica foarte frecventa la romani. Se discrimineaza orice: femeile cu precadere, batranii in foarte multe cazuri, tinerii pentru ca nu se incadreaza in tipare, fetele pentru ca se imbraca cu blugii cu talie joasa si li se vede burtica, adolescentii tip emo kids pentru ca nu-si gasesc locul in societate, persoanele cu tenul inchis la culoare pentru ca automat sunt considerati tigani, profesorii pentru ca nu predau cum trebuie la scoala, vecinul de la 3 pentru ca nu merge la bere cu restul trupei si lista continua.
De fapt toata lumea discrimineaza restul lumii. Fiecare se considera cel mai bun si are dreptul sa creada ca numai el merita sa traiasca bine, restul pot emigra linistiti in cautarea de comori ascunse.
Am vazut ieri o scena care m-a socat si de aici mi-au venit in minte toate acestea.
O bunica ii explica nepotului ca “si ei sunt niste tigani”, era vorba de un grup de copii, baieti si fete care ingrijeau de fapt un catel. Intrand cu ei in vorba am aflat ca ei au grija de catelul cu labuta bandajata, iar la fata locului se vedea ca ceea ce fac e bine facut, motiv pentru care i-am felicitat si le-am urat sanatate.
Am ramas insa cu intrebarea: de ce au fost discriminati de acea bunica? Pe ce s-a bazat rationamentul ei? Pe superficialitate, pe ignoranta, pe rautate?
Am incercat ieri toata ziua sa gasesc un raspuns, dar n-am reusit. Poate ma ajutati voi, cei care cititi.
Cred ca e cel mai animat spatiu pentru campania electorala, desi multe partide lipsesc deocamdata din spatiul virtual, dar vor veni cu siguranta in momentul in care vor afla ca aici se dezbat cu profesionalism si cu patima toate problemele. De ieri se poarta Elena Udrea, am intrat si eu aseara dupa ce am vazut un post la Tiberiu Lovin, erau vreo 197 de comentarii, pe blogul doamnei, dar am inteles ca a avut si peste 1000 cu alte ocazii.
Pe multe blogguri se discuta subiectul, deja femeile din politica sunt desfiintate, se ataca puternic persoana, se aminteste cine cu cine, de ce, de ce nu, in lumea puternic masculina a politicii romanesti toate femeile au fost rand pe rand judecate, analizate, condamnate, umilite in public; ce satisfactii trebuie sa ai, barbat fiind, sa te ascunzi dupa deget si sa ataci o femeie.
Misoginism, sau nu, invariabil se aminteste de femeia care trece prin patul nu stiu cui, la urma urmei se pare ca pana aici ne duce puterea de extrapolare sau de sinteza a oricarui eveniment.
Deci, asta se ofera in mass-media, asta se vinde, asta se cumpara. Degeaba avem scoli inalte daca totul se rezuma la gandirea primara, la sentimentele primare care se pare ca guverneaza totul, inclusiv in analizele de pe blog.
Intr-o zi ploioasa, intr-un colt de cladire am vazut un catel singurel cu o labuta bandajata. Avea o ladita de plastic, in ea o bluzita de trening, o farfurie cu mancare si un vas de apa. M-am gandit, ce bine, cineva are grija de el. Mi-am facut de lucru, l-am bagat in seama, i-am vorbit si invariabil a venit sa ma salute, schiopatand cu labuta ranita. L-am rugat sa nu ma urmareasca, dar ti-ai gasit, avea chef de joaca. Faceam cativa pasi, el dupa mine, ma opream, il rugam sa se-ntoarca in adapostul lui, se oprea si pe urma iar ma urmarea. Jocul asta a durat putin, se apropia o parcare, l-am rugat cu lacrimi in ochi sa nu ma mai urmareasca; intr-un tarziu, a inteles si a ramas cu capul aplecat intr-o parte, uitandu-se dupa mine.
Am plecat mai departe, uitandu-ma din cand in cand inapoi si gandindu-ma ce putin ii trebuie unui catel sa fie fericit. Un adapost, o farfurie cu mancare si o vorba buna.
Azi e ziua aceea, pe care o incep prost, cand totul mi se pare un joc inutil. Daca ar fi asa in fiecare dimineata, cu siguranta umorul mi-ar disparea cu totul, iar culorile vii ar fi inlocuite de cele mai sumbre culori. E ziua cand percep falsitatea si intriga si uratenia oamenilor. Am nervii intinsi la maximum, am sa abandonez jocul pentru ceva mai frumos.
There are a lot of stupid women, wrong judgment, hate, anger, lack of originality, lack of beauty, lack of brilliant thoughts, just few words in their vocabulary and a lot of false pride.
And they are talking too much when nobody is asking for their opinion.
When such a woman is crazy about a man, she is able to insult everybody around only to prove that she is right.
The world is full of them, not only blond hair, but also dark hair.
The men are having dangerous minds, not all of them, but most of them.
More intriguer as women are, talking too much, doing less than you expect.
They are kind and nice only when they are interested in you, otherwise they are always playing their stupid games. And if you dare to express yourself, they are immediately deciding that it’s time for you to stop talking. I hate this!
Am coborat din metrou la Universitate, pasajul e destul de deprimant. Am iesit la soare, pe prima scara din dreapta, noroc ca am recunoscut o batrana care sta mereu acolo, altfel puteam gresi scara, nu mai exista nici un fel de afisaj. Mergea arteziana, multi oameni pe banci, se bucurau de porumbei si de o zi frumoasa de vara. Florareasa celebra era la locul ei spre Universitte. Se renoveaza cladirea Universitatii si cea a Scolii de Arhitectura. Am mers pe strada Biserica Enei, pe dreapta sunt banci , magazine si Caminul Artei, cu niste expozitii de pictura in care nu era lume multa la acea ora. Mi-am rezolvat asigurarile la casa si pe urma am mers pe Academiei; mai exista un Artizanat, un Mini Market, un centru de cojocarie, pasajul Victoria cu afise la Teatrul Odeon, un hotel, o florarie, pe urma libraria de rechizite Eminescu. O multime de magazine goale, cu vitrinele acoperite isi asteapta noii proprietari. Pe partea cealalta, dupa ce traversezi Bulevardul Elisabeta, fast-food, magazin de incaltaminte, patiserie si iar florareasa de pe colt, care aduce de obicei rasaduri de flori. Pe stanga, celebrele magazine cu accesorii electrice de la coloane, case de schimb, restaurante, notariate, un Angst. Am privit Banca Nationala, Biblioteca Centrala, cladirea veche de pe colt pe care o cunosteam la un moment dat in toate detaliile, am ajuns pe Lipscani. Ruinele din fata BCR sunt tot neacoperite, a mai aparut un BRD, City Grill si-a scos mesele afara, se sapa, in intersectia Lipscani-Smardan e un crater urias. Pe Lipscani in fosta Banca Agricola sunt acum diverse Asociatii, au mai ramas cateva magazine deschise, restul au vitrinele acoperite, sunt in renovare. S-a redeschis Katex, si-au micsorat spatiul, au promotii de vara la preturi interesante. Am intrat pe Selari la Andreaua, unul dintre putinele magazine de accesorii textile si pazmanterie care au mai ramas in Bucuresti. Pe vremuri, pe acel colt exista un magazin Croseta, despre care imi povestea mama mea. Am coborat pe Selari pana la Apartamentul, am traversat pana la cheiul Dambovitei si pe urma am descoperit oferta de nimicuri de la intrarea la metrou. In fiecare an, inainte de Paste, acolo se instaleaza un fel de bazar cu cadouri pentru omul de rand.
Apropo, astazi se deschide cel mai mare mall din Bucuresti: Baneasa Shopping Center, unde 45 de firme de prestigiu vor fi prezente cu marfuri. Cine este D-l Popoviciu, patronul acestui colos? Un om de afaceri misterios? Am mai cules si eu cateva informatii, cred ca am sa scriu mai mult intr-un post ulterior.
Comentarii recente