A fost odata ca niciodata vorba, a fost cuvantul, tastat si postat pe blog.
Cuvintele frumoase si-au gasit intotdeauna locul, urmate de cuvinte diverse izvorate din patimi, din refulari si frustrari.
Uneori cuvintele insirate redau imagini de viata, amintiri, trairi mai mult sau mai putin intense, asa cum le are fiecare. Niciodata nu se impun reguli, fiecare scrie cum poate, cum il duce mintea, cum a invatat, la scoala sau la scoala vietii.
Unii oameni au amintiri adevarate aventuri, au trait o viata. Altii au avut o viata mai saraca in evenimente demne de povestit, depinde de multe.
Cine-si inventeaza amintirile, poate s-o faca, dar la un moment dat isi va da seama ca totu-i fictiune. Optiunea de a desconsidera oamenii pentru amintirile pe care le au mi se pare o mare lasitate si o lipsa de bun simt. Degeaba manuiesti cu maiestrie cuvintele daca nu accepti realitatea: unii chiar au ce povesti.

subscriu…ca bine zici….
respecte si pretuire,
Sibilla
Iti multumesc, Sibilla.