In decembrie 2001 am fost ultima data la Hanul lui Manuc; acum cand trec pe-acolo si vad ca e inchis, ma gandesc: ce bine ca am fost atunci. E interesant faptul ca in interior, curtea a ramas nemodificata, pridvor cu scari, ca la orice han. E impresionant sa patrunzi in locuri care povestesc istoria prin simplul fapt ca exista. Nu poti sa nu fi emotionat cand intri in astfel de locuri si te gandesti ca sute de ani pe acolo au intrat oameni, generatii intregi de oameni. Restaurantul era decorat inauntru clasic, traditional, taranesc, nimic special, nu am retinut mare lucru. A fost o cina festiva de sfarsit de an, care a inceput frumos si din fericire s-a sfarsit tot asa.
Eu sper din toata inima ca acest han minunat sa poata fi din nou vizitat. Caci daca nici in vara asta nu va putea fi vizitat, pacat de turistii care-l au pe harta si pleaca dezamagiti, cum s-a intamplat anul trecut.
Lasă, că au pus pe picioare cafeneaua, absolut bestială. Păcat că s-a umplut de fiţoşi şi ţărani. Cu sau fără blog.
Adica? E de bine sau e de rau?