Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

La Cafeneaua Artistilor martie 25, 2008

Înscris în: Uncategorized — forevergreen @ 11:50 am

Ne-am intalnit in fata la TNB, intr-o duminica de ianuarie, dimineata la 10,00. Urma sa ma vad cu niste colegi de liceu de care ma despartisem cu multi ani in urma. Ne-am strans in brate dupa atatia ani, de parca ne despartisem cu cateva zile in urma. Erau emotionati, de fapt eram emotionati cu totii. Am fost un fel de Alba ca zapada si cei sapte magnifici, pentru ca asa a fost sa fie. In Cafeneaua Artistilor, atmosfera relaxata, miros de pizza si de tutun. Ei au baut bere, eu cafea. Nu reuseam sa fim coerenti pentru ca fiecare avea ceva de spus. Erau atatea lucruri care trebuiau spuse, despre noi, despre ceilalti. Am hotarat sa aleaga ei un restaurant, caci se pricep mai bine. Cred ca am stat vreo patru ore, tot nu ne induram sa ne desprindem de pe scaune. Ne-am promis sa repetam intalnirea, dar cu siguranta, a fost prima si ultima, deoarece Costica-Marsupialul a plecat intre timp dintre noi. In viata este bine sa faci lucrurile la timpul potrivit, altfel, poate fi prea tarziu.

 

4 Responses to “La Cafeneaua Artistilor”

  1. g1b2i3 Says:
    martie 25, 2008 at 6:53 pm

    Asa cred si eu,ca e bine sa faci lucrurile la timpul potrivit ,sa le spui celor dragi:parinti,frati,copii ,prieteni,ca-i iubesti,sa fii sincer si bun.Nu se stie niciodata cum un gest nepotrivit sau o vorba grea spusa cuiva la suparare,poate fi ultima si-ti pare rau ,dar e prea tarziu.S-a dus si speri sa te intalnesti cu el acolo ,sus, ca sa-i spui ca ai gresit si-ti pare rau.

  2. forevergreen Says:
    martie 25, 2008 at 10:27 pm

    @g1b2i3, noroc ca am vazut comentariul tau retinut de Akismet, e ceva de groaza baiatul asta, de vigilent ce e!
    Stii, mi s-a intamplat in viata, ca dupa multi ani, sa ma intalnesc cu fosti colegi de liceu sau facultate, sa tinem legatura mai stransa un timp, dupa care ei sa dispara; uneori ma intreb de ce, asa?
    In ceea ce-i priveste pe cei apropiati care au plecat dintre noi, am stat aproape de ei cat am putut de mult, dar cand a sosit momentul, s-au dus. Nu prea am ce sa-mi reprosez, nici cuvinte grele, nici suparari, ramane amintirea; as regreta foarte mult o astfel de situatie si multumesc lui Dumnezeu ca nu mi s-a intamplat pana acum.

  3. g1b2i3 Says:
    martie 26, 2008 at 4:17 am

    forevergreen,mie mi s-a intamplat cu tatal meu.Nu stiu daca el s-a suparat,dar tocmai ma mutam in apartamentul meu si tineam mortis sa iau o scrumiera cu o forma mai deosebita pe care o primisem cadou(cred ca era din faianta,arata ca o farfurie decorativa),tatal meu era obisnuit cu ea si voia sa o las.Pana la urma am luat-o,iar peste vreo trei zile tata a murit .S-a intamplat in 2004 si nu pot sa uit.Iar scrumiera s-a spart demult.

  4. forevergreen Says:
    martie 26, 2008 at 5:41 am

    @g1b2i3, imi pare rau, te inteleg, bine ca te-ai descarcat marturisind, nu stiu ce sa zic, incet, incet, va trebui sa te obisnuiesti cu gandul asta, n-ai ce sa faci.
    Uneori apreciem prea mult lucrurile banale si le ignoram pe cele adevarate, dar n-ai de unde sa stii ce se va intampla.


Leave a Reply