Later edit(25.08.2008): cand am postat aceasta fotografie n-am povestit nimic. Era in epoca ciudata cand nu foloseam cuvinte decat ca sa ma lupt in afirmatii; pierdere de timp…
Domul din Milano este una dintre cladirile cele mai impunatoare pe care le-am vazut in viata mea.
Milano este un oras interesant pentru ca are Domul.
Preluat de pe WeBlog, http://corneliu-niculescu.weblog.ro
De vreo doua saptamani aceasta platforma .ro este atacata in mod sistematic de fosti detinatori de bloguri care nu-si gasesc linistea pe alte platforme.com.
La inceput, am crezut ca este doar o joaca de copii, dar de la o zi la alta, jocul lor devine din ce in ce mai insistent si mai violent, prietenii virtuali care mai detin bloguri la WeBlog au iesit din umbra, iar distractia are un scop foarte precis: denigrarea blogurilor existente pe WeBlog si determinarea posesorilor de bloguri sa paraseasca aceasta platforma. Este un fel de razbunare pe Adminii WeBlog, care la un moment dat i-au cenzurat, sau le-au inchis blogurile din motive legate de nerespectarea regulamentului intern. Ce e de facut in aceasta situatie, nu stiu exact, dar daca vreti sa vedeti detalii, accesati http://www.campulverde.weblog.ro, replica lor la blogul http://greenfield.weblog.ro , sau vizitati blogul: http://eventivu.wordpress.com unde veti gasi detalii picante. Scopul meu nu este de a le face trafic acestor bloguri, ci de a prezenta o situatie de fapt.
Acesti internauti se folosesc de soft-uri care pot transmite mesaje de la orice adresa vor ei, pot redirectiona blogurile lor catre orice blog existent, fara acordul posesorului de blog si multe altele.
In loc de reviriment si revigorare, se pare ca intr-o anumita zona a blogosferei au iesit femeiustile frustrate la atac. Si-au imbracat tinutele sexy, si-au ascutit limba si penelul virtual, si-au scos la iveala bloguri obscure uitate prin colturi, incearca tot felul de deghizari si nick-uri stupide, sunt destepte, le deranjeaza tot ce misca, nu iarta nimic.
De unde s-a starnit valul tot nu-mi dau seama, dar sa te fereasca Dumnezeu sa intri in colimatorul lor. Mai intai a fost un baiat rau, care a declansat pamfetliada si acum ele continua traditia, cenzurandu-si stilul literar, dar nu suficient de mult incat sa nu le depistezi.
Au o vehementa, acutizata in weekend, cand plictiseala si lipsa de activitate adevarata le scoate din minti.
Daca le spunea cineva ca ne-am saturat de miorlaiala lor lamentabila, s-ar fi suparat, asa, acum ataca tot ce se poate ataca.
Duminica e ziua cand ma transform intr-un om simplu, muritor de rand. Ma opresc pe drum la brutaria turceasca si iau covrigi proaspeti si pufosi, pe care incep sa ii impart pe drumul spre biserica. Ma opresc la chioscul de ziare si-mi iau revista preferata, din solidaritate cu cei care-o produc. La ora cand merg eu, unii oameni incep sa se intoarca de la sfanta Liturghie. Sunt oameni in varsta, cu straie de duminica, livizi la fata si suparati pe viata. M-am imbracat in rosu, culoare tonica, incerc sa vad ca este soare, e frumos afara, vine primavara, sa ma setez la optimism.
Impart covrigi, maini albe, noduroase, muncite, maini batrane, reci, mi-ating degetele. In curtea bisericii sunt oameni multi , pe unii ii intalnesc mereu acolo, jenati, stand pe banci, sau in picioare, uitandu-se timid, ma fac ca nu observ, sper sa reusesc sa nu dezamagesc pe nimeni, e un sentiment ciudat, mai apare si cate un copil mai colorat, mai indraznet. M-am descurcat destul de bine, aprind lumanari, cumpar si cateva bratari de la biserica, apoi preotul ne miruieste si ne ureaza pofta buna. De fapt preotul Daniel, care este un preot avangardist, cu totul special, spune: sa aveti ce manca, ca pofta sigur aveti.
Urmeaza plimbarea prin piata, placerea de a cumpara verdeturi, citrice, cafea proaspat rasnita, pui proaspat, branza si diverse, ca azi facem gratar.
Toata lumea e la cursuri, la examene de master, in sesiune, sau invata pentru master online, dar mai pe seara, vom face o pauza, noi neprinsi in examene vom atata focul, vom imbiba atmosfera de aromele specifice puiului fript si vom sta cateva minute impreuna, sa ne bucuram ca suntem sanatosi si ne iubim.
Se crede fiecare o entitate vie, cu creier si cu stil. Dar realitatea-i dura si le descopera ascunzisurile cele mai adanci. Suave, languroase, recitand din telenovele, imaginandu-si feti-frumosi pe 4X4, cu carduri generoase. Unele sunt sincere, c….. de lux, nu se jeneaza sa-si povesteasca aventurile de zi sau noapte cu detalii generoase, ca-n cartile de profil. Altele sunt fine, se ascund dupa povesti de adormit copiii. Si-atunci cand apare din negura timpurilor trecute, armasarul virtual, mult dorit si visat, se declanseaza-n ele urale desmatate, de parca le-apuca damblaua, de parca-s drogate, iar eu credeam ieri dimineata, ca fetele-s normale, dragute, finutze, etc., etc.
De unde-au strans in ele atata ura, atata depravare mi-e greu sa inteleg si nici nu ma intereseaza.
Am terminat cu bunele maniere, de-acum in colo pe c….. le voi trata, ca atare.
Comentarii recente