Vise spulberate februarie 29, 2008
Ce tristi sunt copacii pe-afara, arata straniu, crengile despuiate de frunze, pamantii la culoare, pline de praf si de ramuri frante. Se-ascund porumbei printre crengi. Imi amintesc de cosmarurile copilariei, cand aveam febra mare si vedeam copaci intepeniti cu crengi rupte. Vise spulberate, asta-mi vine in minte. Casa viselor spulberate in care te-adancesti si nu mai iesi la lumina. De unde sa iei puterea sa mergi mai departe cand nici Xanax-ul nu te mai ajuta? Ar fi trebuit sa merg la gradina, sunt atatea de facut acolo, dar parca sunt lipita de casa viselor spulberate, o data, de doua ori, am incercat sa ma smulg, dar degeaba, m-am intors iar si iar, in acelasi loc. Si m-apuca ameteala, o fi de la vreme, o fi de la Xanax? O adevarata nebunie, asta se intampla, totul se invarteste intr-un cerc periculos de vicios. Daca as putea forta un pic destinul, sa-l fac sa lucreze pentru mine, cum a mai facut-o de atatea ori, ar fi bine.
Comentarii recente