Forever-green.org – fresh facts, attitudes and positive vibes

Teatrul Bulandra gazduieste duminica, la Sala Toma Caragiu, un spectacol de lecturi publice cu texte din peste 30 de bloguri romanesti, alese in cadrul proiectului “Blog the Theatre”, care ar putea fi ulterior dramatizate, anunta institutia de spectacole. Actorii Marius Chivu, Adrian Ciobanu si Marius Capota se numara printre cei care vor lectura textele de pe bloguri, la spectacolul de pe 3 februarie, care va incepe la ora 20.30.

Potrivit reprezentantilor teatrului, initiativa institutiei este primul pas din proiectul “Bulandra Underground”, care intentioneaza sa sustina proiecte de teatru independent, informeaza NewsIn.

Proiectul “Blog the Theatre” se desfasoara in cinci tari – Romania, Ungaria, Austria, Italia si Polonia. In fiecare dintre acestea, o echipa de “blogscouts” au avut la dispozitie trei luni pentru a selecta un numar de bloguri care pot fi dramatizate. In urma lecturii publice de duminica, echipa de “blogscouts”, Teatrul Bulandra si vizitatorii site-ului blogtheatre.net vor vota textele din bloguri pe care vor sa le vada pe scena, ca piese de teatru.

Teatrul Bulandra va premia cel mai frumos comentariu de pe site al unui utilizator cu invitatii pentru doua persoane la doua spectacole de la Sala Toma Caragiu, respectiv doua spectacole de la Sala Izvor.

Textele de pe trei bloguri vor fi alese si apoi dramatizate de catre artisti cunoscuti, printre care si Peca Stefan, la Bulandra. Piesele realizate vor avea 30 de minute si vor participa la festivalul BlogTheTheatre din Graz, in Austria, intre 21 si 25 mai 2008. Piesa castigatoare va fi transformata intr-un spectacol de teatru care va avea premiera la Graz.

Sursa: 9am

https://www.uvme.com/uvmguest/signup/292051NE

Rapiditatea cu care vedetele se muta de la o televiziune la alta, e ametitoare.

Pe Teo, anul trecut o vedeai in reluare pe Pro Cinema, cu reluari din 2004-2005, iar pe Romantica o vedeai in direct. Acum o vedem in direct pe Prima TV si in reluare pe Romantica. E halucinant deja. Pentru un om normal, care se uita pentru prima data la televizor, deja e prea mult. Si face ce face, apoi aminteste ceva de Maruta. Este un fel de vendeta mediatica permanenta din care nu stiu exact cine are ceva de castigat. Cert este un lucru: din pacate emisiunile nu sunt din ce in ce mai reusite, ci dimpotriva, din ce in ce mai penibile. Chiar nu inteleg, Tanta trebuie sa stea tot timpul in picioare? Sau mi se pare ca acum la Prima a inceput sa stea pe scaun. Recunosc, nu am rabdare sa ma uit prea atent.

Here,on the Earth, we are usually looking for love. In case we could explain why we are doing so, it should be better for all of us, but nobody is able to give a reasonable reply. It’s obvious that life is like a long road paved with good and bad things. Sometimes we do not know when is the right moment to stop, and think, and than, start over. We always prefer the complicated things to the simple ones. We are every day killing our feelings, rejecting the simple and normal reaction.

We always hope to find the supreme love, but we accept what is given to us today.

S-a intamplat la Amman cu multi ani in urma. Eram invitati la castelul Contesei din Elvetia. Sotul, om de afaceri sirian, prieten cu colegii mei. O casa cu doua nivele se contura in zare, inconjurata de o gradina imensa. La poarta, majordom, deschide portile pentru masini. Intram, ne intampina Contesa, care vorbeste franceza, ne invita la bar, unde troneaza toate licorile posibile, tinanad cont ca alcoolul era prohibit, pe-acolo. Caviar cu vodca, am gatit pentru voi, ne spune Contesa, razand fericita de oaspeti, sa ne asezam la masa. Scurt timp, dupa aceea, s-a dat startul la dans, aburii de la votca se adunasera in incapere si parca turbasera cu totii.  Toata lumea dansa desantat de parca se-apropia sfarsitul lumii. Gabi m-a invitat la dans si a incercat sa-mi sugereze ca as putea fi mai relaxata. Nu m-as fi relaxat ca ei, in nici un caz. Le-am acceptat privirile complice si m-am facut ca nu-nteleg. Era felul meu de a ma proteja.

Plecasem la ziua Nadinei, desi eram cu inima-ndoita. Mi-am pus rochia mov, cambrata, cu maneci aripioare. Cand am ajuns acolo, lume multa, galagie, spatiul prea mic. A aparut in usa, distant, s-a oprit in prag, m-a privit insistent si a spus hai sa mergem. Eram obisnuita sa nu pun intrebari inutile. Mi-am luat pardesiul galben-ocru facut de tata, ultimul racnet la Paris. S-a urcat pe Mobra, si-a pus casca, m-am conformat si am zburat. Ne-am oprit la apartamentul Soniei, sa ia corespondenta. Ea era plecata in Canada, pe atunci. Am intrat, era o debandada de cesti de cafea si de scrumiere, vroiam sa strang, dar mi-am dat seama curand ca sunt penibila. Devenise posesiv si insistent, l-am refuzat direct si am plecat in noapte. Imi vajaia vantul in urechi si il simteam ostil. Ma privea-n oglinda retrovizoare suparat, intunecat la fata, nu-i placeau esecurile, avea sa-mi poarte pica si sa ma persecute pentru asta. Ne-am intors la petrecerea Nadinei, m-a abandonat acolo si a plecat fara sa stiu. Incepusem sa-l cunosc, ma intrista si in acelasi timp ma umplea de fiori felul in care ma privea cu ochii lui patrunzatori si negri.

Piata de langa biserica este in aer liber. Citrice, rosii, mere, cartofi, radacinoase, praz, struguri, ceapa, cam asta se gaseste in piata. In cateva locuri, la oferta erau rosii inghetate tun. Oamenii zgribuliti de frig isi faceau datoria pe acolo. Unii cumparau, altii vindeau. Am luat masline, cafea rasnita proaspat si citrice. Pentru salata verde, m-am dus in alta piata, acoperita, unde-i cald si bine. Cand am intrat din frigul de afara, m-a izbit mirosul amestecat de citrice si cafea, ador mirosul asta pentru care merita sa traiesti. Salata verde, intr-un singur loc, la prietena mea (una dintre ele, ca am mai multe, in fiecare piata). Sotul ei incantat, m-a lasat sa-mi aleg din salatele care ii inghetasera in masina. O pierdere pentru ei, ca au dat bani pe ea si li se strica pe taraba. Viata e complicata. Am luat si fasole alba si usturoi, de la alta doamna. Inainte de plimbarea prin piata, am fost pe la biserica, unde am impartit sarmale. I-am povestit doamnei care face curat la lumanari, ca marti mi-a luat canadiana foc, cand am aprins lumanari. Nu era vina ei, saraca, era vina mea ca n-am fost atenta, bine ca n-am ars complet. M-a intrebat daca sarmalele sunt de la Craciun? I-am raspuns solemn ca le-am facut aseara, cand s-a mai dezghetat butoiul cu varza, iar ea, saraca mi-a spus ca anul trecut n-a avut bani sa-si puna varza. E trista viata, cand auzi povestile triste ale oamenilor, dar m-am gandit sa incerc sa o ajut, stiu eu cum, mi-am facut un plan deja. In rest, pe afara e tot frig, tot zapada, unii oameni lenesi nu si-au dat zapada nici acum, e chiciura in copaci, iar eu mai am multe de facut pe ziua de azi. Aseara am pictat, in ulei, cu cutitul, pentru o incepatoare a fost destul de bine, aproape am depasit maestrul, vai ce putin modesta, sunt.