De ieri, toata blogosfera vuieste in legatura cu blogul nou-aparut al Domnului Iliescu. E dura confruntarea asta virtuala.
Imi amintesc ca in vara lui ’90 aveam un client din Norvegia la tratative, la noi, la protocol, in str. Doamnei. Luase multe mostre de tricotaje si avea o geanta plina. Afara, in strada, la Universitate incepuse nebunia. De pe terasa cladirii noastre se vedeau autobuzele incendiate la Universitate, vanzoleala oamenilor, balamucul general. Se zvonea ca elevii si studentii sunt atacati in liceele si universitatile din centru. Clientul meu era cazat la Intercontinental. In conditii normale, am fi chemat un taxi, sau ar fi luat-o frumos prin Ghica, ar fi traversat pasajul de la Universitate si s-ar fi dus la hotel, dar in nebunia respectiva, nici nu stiam ce sa-l sfatuiesc sa faca. Am fost lasa, l-am condus pana la usa cladirii si ne-am despartit. S-a descurcat in final, dar nici pana-n ziua de azi nu stiu cum, caci mi-a fost rusine sa-l intreb.
Comentarii recente