A fost o vreme, cand in fiecare Septembrie, mergeam la Targul de la Salonic. Am aflat mai tarziu, cat de mult ma urau colegii mei pentru acest lucru, dar ce mai conteaza acum. Reprezentam la acea vreme industria usoara romaneasca, va vine sa credeti acest lucru? Aveam exponate tesaturi uni si imprimate din bumbac, din celofibra, din in, din canepa, stofe de lana si de poliester, captuseli din viscoza, covoare de lana, obiecte de pazmanterie, esarfe, baticuri si cate si mai cate.
Eram cazati la un hotel unde patronul D-l Ion era roman. Stateam cate doua sau trei persoane in camera, functie de gradul de ocupare al hotelului. La targ programul era dimineata si dupa-amiaza, cu o pauza de pranz. Am intalnit o multime de romani care veneau acolo sa-si intalneasca conationalii, sa vorbeasca romaneste. Veneau calugari romani de la Muntele Athos, dornici sa ne intalneasca si sa afle ce mai e pe acasa.
Acolo in Salonic am descoperit pentru prima data ce inseamna atmosfera greceasca, plina de aromele mancarurilor grecesti intalnite la tot pasul, de muzica greceasca, care razbate din difuzoare, de parfumul florilor colorate care impodobesc casele , curtile si strazile.
La Targul de la Salonic am mancat primul hot dog din viata mea, la noi nu aparusera pe atunci.
La caderea serii, toate tavernele din oras se umpleau de oamenii iesiti cu mic cu mare
sa se bucure de viata. Noi ne intorceam de la targ la hotel si daca nu exista nici o invitatie la masa, organizata, ne opream la restaurantul de vis-a-vis de hotel si ne bucuram in liniste de caderea serii. A doua zi dimineata, o luam de la capat.
Comentarii recente